@ Preoții Protoieriei Ilfov Nord și Protoieriei Ilfov Sud au pus al dispoziție ramurile de finic și de salcie care au fost sfințite și împărțite credincioșilor
Sâmbătă, 12 aprilie. În ajunul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, mii de credincioși din București și Ilfov au luat parte la pelerinajul de Florii, un eveniment devenit tradiție și organizat de Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor. Ca în fiecare an, procesiunea a reunit sufletele celor care, prin pasul lor, au dorit să împărtășească o mărturie vie de credință și speranță. Procesiunea a fost condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 749, ediția print
Începându-și drumul de la Mănăstirea ”Radu Vodă”, ctitorie a domnitorului Radu Vodă și loc de adâncă încărcătură duhovnicească, pelerinii au fost întâmpinați, în lăcașul de cult din inima Capitalei, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a sfințit ramurile de salcie, simbol al primirii Mântuitorului în Ierusalim. Cu aceste ramuri în mâini, credincioșii au purces în procesiunea care a reînviat, în mod simbolic, drumul Mântuitorului spre pătimire.
S-au făcut rugăciuni pentru sănătatea și ocrotirea poporului român
Pășind cu evlavie pe urmele intrării Mântuitorului în Ierusalim, pelerinii au trăit un moment de întoarcere lăuntrică spre taina credinței. Cu pași tăcuți și rugăciuni pe buze, ierarhi, preoți, diaconi, monahi și monahii alături de miile de credincioși au urmat un drum simbolic, asemănător celui parcurs de Hristos, când s-a îndreptat spre Ierusalim, pregătindu-se, într-un fel, pentru tainele pătimirii și Învierii ce aveau să vină. Așa cum Mântuitorul a intrat în cetate, purtând o cruce de suferință, tot așa clericii și credincioșii, prin acest pelerinaj, și-au adus omagiul în fața marelui mister al Săptămânii Mari, martori ai unei jertfe pentru întreaga lume. Traseul procesiunii a fost unul semnificativ, ce a străbătut Bulevardul Mărășești, Bulevardul Dimitrie Cantemir, Piața Unirii (latura de Est și cei de Nord). S-au făcut opriri la Biserica ”Sfântul Anton – Curtea Veche” și la Crucea Brâncovenească, ambele fiind puncte de referință în istoria spirituală a Capitalei. În fiecare dintre aceste locuri, pelerinii au înălțat la Ceruri rugăciuni de mulțumire și recunoștință, reînnoind legătura lor cu Dumnezeu și cu tradițiile străvechi ale Bisericii Ortodoxe Române. S-au făcut rugăciuni pentru sănătatea și ocrotirea poporului român, pentru pacea în țară și în lume.
Icoana frumos împodobită a Mântuitorului, purtată în fruntea procesiunii
Icoana sărbătorii, împodobită cu flori aduse cu evlavie de preoții Protoieriei Sector 4 București, a fost purtată în fruntea procesiunii, amintind de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, călare pe un asin, însoțit de osanale și flori. La fiecare oprire, credincioșii s-au îndreptat cu ochii și cu inima către Domnul, având în vedere acea intrare măreață și sacrificiul pe care avea să-l săvârșească în zilele următoare. Procesiunea s-a încheiat în fața Catedralei Patriarhale, pe Colina Bucuriei, locul unde Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit icoana praznicului și i-a întâmpinat pe pelerini cu o rugăciune de binecuvântare și un cuvânt de învățătură, amintind despre importanța acestei zile și a sărbătorii care urmează. Preafericirea Sa a evidențiat legătura strânsă dintre Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și drumul duhovnicesc al fiecărei persoane, care, asemenea Mântuitorului, trebuie să își asume drumul spre lumină, trecând prin suferință și jertfă pentru mântuirea celor din jur.
Astfel, pelerinajul de Florii devine, dincolo de un act religios, un semn al fraternității dintre credincioși, un moment în care fiecare pas făcut pe străzile Bucureștiului devine o mărturie a nădejdii, a răbdării și a iubirii de Dumnezeu. Este un drum al îndreptării, al întoarcerii la esența credinței, dar și un drum al pregătirii omului pentru Învierea care va urma.
”Pelerinajul de Florii este rugăciune în procesiune și adunare în mișcare. Practic, acest pelerinaj este o mărturisire a credinței în Hristos cel răstignit și Înviat, dar și o prietenie cu El, Biruitorul morții. Pelerinajul este o binecuvântare pentru cetate și o bucurie pentru pelerini. Încă din copilărie, Domnul Iisus Hristos mergea în fiecare an în pelerinaj la Ierusalim, cu prilejul Paștelui iudaic. Ultima dată însă, El a mers la Ierusalim după ce a înviat din morți pe prietenul său Lazăr din Betania care murise cu patru zile înainte. (…) Minunea învierii lui Lazăr a produs mare admirație și bucurie în poporul simplu și în rândul copiilor și tinerilor care L-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic și de măslin, cântându-I: ”Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”. Atunci, mulți iudei au crezut în Iisus. Din acest motiv, cărturarii și fariseii plini de invidie și ură au hotărât să-L ucidă. Astfel, învierea lui Lazăr a grăbit moartea lui Iisus prin Răstignire înainte de Paștele iudaic. Însă Iisus a biruit moartea proprie prin Înviere și a devenit temelia învierii tuturor oamenilor la sfârșitul veacurilor. Așadar, învierea lui Lazăr este icoană sau preînchipuire a învierii universale. Această interpretare se află explicată mai întâi într-o scriere a Sfântului Chiril al Alexandriei, trecut la Domnul în 444, scriere numită ”Comentar la Evanghelia după Ioan”, dar și într-o predică a teologului apusean Petru Hrisologul, trecut la Domnul în anul 450. Acești doi Părinți, unul din Răsărit, iar celălalt din Apus, au interpretat într-un sens asemănător învierea lui Lazăr ca fiind o prefigurare a învierii de obște. Aceștia au observat că Iisus a mai săvârșit învierea fiicei lui Iair și a fiului văduvei din Nain, dar la scurtă vreme după moartea lor. În cazul prietenului Său, Lazăr, Iisus nu se grăbește să ajungă la Betania, ci ajunge abia în a patra zi, când Lazăr intrase în descompunere. Prin aceasta, Iisus a dorit să arate că poate învia nu numai pe cineva care a murit recent, ci și pe cineva care a intrat în descompunere, pe cineva care devine din nou pământ, pentru că a fost luat din pământ. Hristos Domnul a dorit ca din învierea prietenului Său să facă o icoană a învierii morților de la sfârșitul veacurilor”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
La final, Preafericirea Sa a adus mulțumiri celor care au contribuit la buna desfășurare a pelerinajului printre care Protoieria Ilfov Nord și Protoieria Ilfov Sud, care au pus la dispoziție ramurile de finic și de salcie care au fost sfințite și împărțite credincioșilor. De asemenea, Părintele Patriarh a mulțumit Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov, Inspectoratului General al Poliției Române, Serviciului de Ambulanță București-Ilfov și Primăriei Capitalei.
