Debutul campaniei electorale pentru alegerile locale din 10 iunie seamănă cu marea urnire a circului de stat. Au fost acceptate listele de candidați după ce au fost verificate la milimetru, listele, de votanți, deși sunt ori incomplete, ori completate cu decedați, sunt comunicate de către edilii în funcție, contra cost, în maniera în care se pare că vor a-i încurca pe contracandidați. Totul pare a fi făcut pe genunchi. O nebunie generală. Primăriile par niște stupi în care ursul trezit ceva mai târziu din hibernare a dat brusc iama. La sediile de campanie este alarmă maximă. Toți se spionează, nimeni nu mai are încredere în nimeni și „Trădare” este cuvântul de ordine aflat la cea mai mare căutare. Depozitele umplute din timp cu tot felul de ciurucuri electorale chinezești încep să se golească. Fabricanții de tricouri și șepci personalizate nu mai fac față comenzilor. În fiecare zi se cer zeci de mii de tricouri, și asta de la un singur primar. Zici că vine sfârșitul lumii și că oamenii își fac provizii de haine. Mai deștepți, cei care au avut pâinea și cuțitul nu s-au zgârcit la calitatea produselor și au comandat din timp pentru electoratul mai năzuros biciclete, pompe de apă, hidrofoare și alte articole de uz casnic aducătoare de voturi. Orășelele în care se părea că viața se desfășoară în ritmul altor secole s-au revigorat brusc. Toată lumea susține pe cineva, de unde și un interminabil cor al lamentărilor. Dacă a-i sta să îi asculți ți-ai da seama că, de fapt, nici unul dintre „cadidați” nu merită. Că toți ar promite și nevestele, numai să mai apuce o tură la ciolan. În aceste zile ce par efervescente, totul este trist și orice observator independent poate sesiza lejer implicarea materială a celor care se bucură la 100 de lei, fără a se îngrijora de ziua de mâine. Parcă o idee mai placizi, mai liniștiți, sunt pensionarii. Ochii lor par a spune: “E-he, taică, ce-am văzut eu la vremea mea nu mai apuci tu… Pe la ’48 era așa o ceață de nu vedeai până la marginea drumului.” Desprinși din acest tablou și parcă speriați de lumea reală, consilierii de la primării au început să sifoneze. Clar că au picat pe terenul inamicului. Urmează ca în ultimele două săptămâni de campanie să urmeze dezertările în masă către cei pe care sondajele, sau pur și simplu pulsul localității respective, îi indică drept câștigători. Cei care au dat de pe-acuma bani, vor suspina de câteva ori, după care vor decola către țările în care și-au făcut depozitele bancare ce le pot asigura un trai liniștit până când se vor duce să dea raportul dârdâind din toate oasele la Sf. Petru.
