Activități pentru implementarea priorităților orizontale de dezvoltare durabilă și luptă împotriva schimbărilor climatice din cadrul proiectului Erasmus+ KA122-SCH
”De la clasă la castel: cum să creăm spații de învățare magice și distractive pentru elevii ciclului primar” – nr. ref. 2024-1-RO01-KA122-SCH-000241959
Lecția care începe acolo unde se termină pereții clasei
Cum învață 40 de copii din Ilfov să salveze planeta prin fapte bune
Într-o dimineață răcoroasă de noiembrie, liniștea Școlii Primare Nr. 1 din Islaz (Brănești, Ilfov) a fost ruptă de un zgomot neobișnuit. Nu era sunetul clopoțelului, ci foșnetul ziarelor vechi și clinchetul vesel al capacelor de plastic deșertate într-o cutie mare de carton. Așa a început o călătorie magică pentru 40 de copii din clasele primare, ghidați de două profesoare inimoase, Șteopoae Sabina-Nina și Păuleț Daniela.
Totul face parte dintr-un plan curajos desfășurat sub umbrela proiectului Erasmus+ ”De la clasă la castel: cum să creăm spații de învățare magice și distractive pentru elevii ciclului primar”. Aici, ecologia nu se învață din manuale prăfuite, ci direct din ritmul naturii.
Când deșeurile prind viață
Pentru acești copii, un simplu dop de plastic nu mai este un deșeu. Cu puțină imaginație, el devine un pion colorat în jocul de masă ”Drumul spre biserică”. Cartonul recuperat se transformă în piese uriașe de puzzle care recompun ”Ordinea creației”, iar un banal borcan de sticlă devine laboratorul unui experiment fascinant numit ”Inima curată”.
Atunci când soarele luminează puternic, băncile rămân goale. Copiii își mută ”sala de clasă” în curte sau în cele mai luminate spații ale școlii, economisind energie și lăsând natura să le fie învățător.
Călătoria cu autobuzul STB și liniștea de la Mănăstirea Pasărea
Una dintre cele mai frumoase pagini ale acestei povești s-a scris în drum spre Mănăstirea Pasărea. Fără autocare poluante, micii ecologiști au mers pe jos, au folosit microbuzul electric al școlii și au luat autobuzul public STB. Ajunși în curtea mănăstirii, aerul curat și icoanele vechi le-au arătat o legătură profundă: grija față de planetă este, de fapt, o formă de respect și spiritualitate.
La finalul fiecărei zile, copiii folosesc un ”Semafor” al emoțiilor și cunoștințelor pentru a spune cum s-au simțit, iar pe frunzele unui ”Pom al faptelor bune” lipesc zilnic micile lor victorii verzi.
Proiectul de la Islaz, programat până în martie 2026, demonstrează un adevăr simplu: responsabilitatea față de Pământ nu este o teorie greoaie, ci o poveste frumoasă care se scrie, zi de zi, prin fapte concrete și inimi curate.
DISCLAIMER
Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană și nici EACEA nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.
