Mereu surprinzătoare, România nu ratează ocazia să te lase cu gura căscată. Mai ales când surpriza vine de la cineva de la care se presupune că face parte dintr-o elită a societății. Pentru că așa îi consider eu pe cei care ar trebui să împartă dreptatea în țara noastră. Judecătorii. Dar când vezi ce ipochimene populează Justiția română, te iei cu mâinile de cap, sau te apucă râsu‘ – plânsu‘. Ia ascultați aici ce spune „onoribila” (sic) judecătoare Viorica Dinu, care stă la arest pentru că, sărăcuța de ea, nu-i ajungea salariul și a luat o amărâtă de MITĂ. Zice coana Viorica Justițica că „se simte umilită” de condițiile de la Mititica, pentru că „penitenciarele nu sunt pregătite să încarcereze persoane cu studii superioare!” Că ele nu ar trebui să stea în același loc cu analfabeții. Că, vezi, Doamne, nu are ce să discute cu colegii de „facultate” care nu pot înțelege gândirea superioară a unui magistrat care ia șpagă. Păi ce, noi ne comparăm cu borfașii de acolo? Noi furăm mult mai elegant, mai distins, în ciuda faptului că avem salarii care ne oferă un trai mai mult decât decent. Dar deh, spune Viorica Justițica, ea a ajuns în această stare pentru că „a dat dovadă de prea multă milă față de oameni. Care oameni, cu buzunarele doldora, s-au dovedit recunoscători față de miloasa doamnă și i-au vârât cu sfială ceva euroi pe sub robă. Și mai zice Vioreaua noastră că „indiferent ce se întâmplă în viață cu un magistrat, el trebuie să-și păstreze demnitatea”. Dar unde-ți fuse demnitatea, bre, când ai pus botu’ la șpagă? Nu ți-ai dat seama că în acel moment ai renunțat la demnitatea ta de magistrat și te-ai transformat în infractor? Acum, ce demnitate mai ai?
Nu este suficient că ai absolvit o facultate de Drept, pentru ca să obții condiții privilegiate. Trebuie să o meriți. Ori mătăluță nu ai cum să meriți așa ceva, după ce ai terfelit funcția de magistrat. Cu această ocazie ai avut ocazia să cobori cu picioarele pe pământ din sferele tale
înalte în care învârteai fără jenă milioane de coco și să vezi ceea ce înseamnă, cu adevărat, viața celor năpăstuiți. Cu ce te deosebești tu de ei? Îți spun eu, cu nimic. Acum, repet, nu mai faci parte din breasla magistraților, ești de aceeași teapă cu cei cu care împarți celula. Tu, singură, te-ai trimis acolo!
Și dacă tot te dai „’telectuală” scrie și mata vreo două cărți, așa cum a făcut Bombonel care, iată, nu s-a plâns de condițiile de încarcerare și ne-a blagoslovit cu vreo două opere. Ți-aș propune să să concepi un tratat pe care să-l intitulezi „Despre MITĂ”. Să ne povestești, cu lux de amănunte cum funcționează șpaga în Justiție și cam care este mercurialul. Pentru că, precis, aveți și așa ceva, între voi, intelectualii. Cât se dă pentru evaziune fiscală, cât pentru trafic de droguri, cât pentru trafic de influență și cât pentru subminarea economiei naționale. Să știe și eventualii clienți cum să se pregătească, că tot colcăie țara de hoți, de douăzeci și trei de ani. Dar, până atunci, stai acolo, că stai bine. Îți doresc detenție plăcută!
