În timp ce britanicii trag de timp în căutarea unui compromis care să-i mențină în Uniune, liderii europeni grăbesc despărțirea, dar puterile lor sunt limitate. Cel puțin aceasta este părerea specialiștilor chestionați de The Guardian cu privire la modul în care se va aplica, în premieră, articolul 50 din Tratatul de la Lisabona.
* Liderii UE, disperați să scape de Marea Britanie
Părăsirea voluntară a Uniunii de către UK este acum subiect de dispută între liderii UE. De teamă că referendumul britanicilor va genera un val de contagiune în Uniune, liderii UE sunt disperați să scape cât mai repede de Marea Britanie. Mai ales că, deja un partid de extremă dreaptă din Slovacia cere referendum pentru ieșirea țării din UE. Și nu ar fi exclus ca Uniunea să fie zguduită din temelii de isteria unui nou Brexit, cel al slovacilor și poate chiar, a altor state membre care vor solicita retragerea. Să nu uităm că articolul 50 al Tratatului arată clar că „orice stat membru poate decide retragerea din Uniunea Europeană în acord cu cerințele sale constituționale”.
* Și totuși… vor mai fi doi ani de negocieri…
Deși, în Parlamentul European au urmat discuții aprinse pe tema deciziei UK, soldate cu adoptarea unei rezoluții prin care i s-a cerut Marii Britanii să activeze „imediat” clauza de retragere, va mai fi o perioadă de tatonare. Negociatorii au la dispoziție doi ani pentru a ajunge la o înțelegere. Potrivit Tratatului de la Lisabona, statul respectiv trebuie să notifice Consiliul European cu privire la intențiile sale, după care urmează negocierile pentru stabilirea relațiilor viitoare între statul care părăsește Uniunea și Bruxelles. De partea cealaltă, acordul va trebui parafat de o majoritate calificată a statelor membre și trebuie să se bucure de consimțământul Parlamentului European.
* … dar cu un alt premier
Așadar, în ciuda faptului că liderii statelor fondatoare ale UE, cer să se facă „tot ce este omenește posibil” pentru ca Marea Britanie să iasă din Uniune, nimeni nu poate obliga Regatul Unit să părăsească zona euro. „Nu există niciun mecanism prin care un stat să fie obligat să se retragă din UE. Articolul 50 permite retragerea voluntară, dar cealaltă parte nu îl poate invoca, nici un alt stat, nici o altă instituție. Deși o întârziere nu este de dorit din punct de vedere politic, legal vorbind nu se poate face nimic”, spune Kenneth Armstrong, profesor la Cambridge. Noile negocieri cu Marea Britanie vor avea loc, însă, sub conducerea unui nou premier. „O negociere cu UE va începe sub un nou premier”, a spus David Cameron, după ce a anunțat că demisia sa va intra în vigoare în trei luni de acum înainte.
* Marea Britanie poate fi exclusă numai dacă înalcă principiile libertății și egalității
Singurul mod prin care UK poate fi exclusă forțat din UE, ar putea fi încălcarea de către Regat, a principiilor fundamentale ale libertății, democrației, egalității și statului de drept. „Pentru a invoca articolul 7 (n.r. – cel care prevede excluderea forțată din Uniune a unui stat membru) ar trebui să existe un argument. (…) Nu a fost niciodată folosit. (…) Au existat discuții în acest sens în legătură cu Polonia și Ungaria, dar este extrem de dificil să aplici acest articol Marii Britanii. Nu cred că UE va folosi ceea ce e considerată „arma nucleară””, explică Nikos Skoutaris, de la Universitatea de Est din Anglia.
