Simbolul înnoirii timpului în pragul primăverii este Mărţişorul, urmat la scurtă vreme de Ziua Femeii. În credinţa populară, mărţişorul este recunoscut ca fiind funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 de zile calendaristice. Culorile sale reprezintă cele două anotimpuri opuse din preajma primăverii, iarna şi vara. 8 Martie este sărbătoarea care promovează valorile pentru care a luptat şi luptă femeia modernă şi-şi confirmă egalitatea cu bărbatul.
Mărţişorul şi Ziua Internaţională a Femeii nu sunt sărbători religioase creştine. Biserica tolerează obiceiurile şi tradiţiile din cele două zile, având în vedere atitudinea inofensivă şi amploarea fenomenelor. Ele sunt recunoscute de slujitorii lăcaşelor de cult ca fiind doar mijloace prin care oamenii oferă mici bucurii persoanelor dragi din viaţa lor, darurile reprezentate de obiecte religioase. Nicio cruce şi nicio iconiţă ataşate unui mărţişor nu pot fi considerate daruri creştine sau luate ca încercări de încreştinare a lor. Sfânta Cruce de exemplu, are o semnificaţie specifică ce nu necesită îmbunătăţiri. Doar aşa-zisele podoabe duhovniceşti izvorâte din propriile eforturi spirituale pot să o înfrumuseţeze. În concluzie, Biserica nu recomandă purtarea mărţişorului, cu atât mai puţin a obiectelor religioase atașate unui mărțișor pentru ca oamenii să nu se înstrăineze de autenticul duh creştin. Dacă vreţi să fiţi cu adevărat urmaşele mironosiţelor Bisericii lui Hristos, trebuie să ştiţi că aceste sărbători, 1 Martie (Mărţişorul) şi 8 Martie (Ziua Internaţională a Femeii), sunt complet străine de duhul curat al Ortodoxiei, al neamului românesc.
Femeile Creștine, cinstite în Duminica Mironosiţelor
Dacă nu sunt de acord întru totul cu celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii, preoţii recunosc şi cinstesc Ziua Femeii Creştine, stabilită de Sfântul Sinod. Aceasta es-te sărbătorită în Duminica Femeilor Mironosiţe, adică a treia duminică după Învierea Domnului. Anul acesta este pe 19 mai. Din punct de vedere religios, aceasta este adevărata zi a femeilor. Este ziua în care sunt cinstite femeile ce au venit la mormântul sfânt, la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos cu miruri. Sfintele Femei Mironosi-ţe sunt modele de credinţă pentru toate femeile creştine. Sfântul Evanghelist Marcu scrie că la mormânt au fost: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Salomeea. De asemenea, din Evanghelia după Luca aflăm că la mormânt au fost Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacob „şi celelalte împreună cu ele”. Toţi evangheliştii o pome-nesc pe Maria Magdalena pentru că ea s-a învrednicit să fie prima care L-a văzut pe Iisus Hristos şi s-a închinat Celui înviat din morţi.
Sărbătoarea inimii smerite și iubitoare
Calendarul creştin ortodox ne prezintă şapte mironosiţe. Acestea sunt: Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa şi Suzana, pe lângă ele fiind şi alte femei care, cu evlavie şi cu credinţă, îi slujeau Mântuitorului şi îl urmau. Datorită credinţei puternice şi a dragostei lor curate, au devenit icoanele sufletului care îl caută pe Dumnezeu. Aşa se explică faptul că marea sărbătoare creştină a femeilor este sărbătoarea inimii smerite şi iubitoare. Şi voi aveţi posi-bilitatea să lăsaţi să curgă din inimile voastre dragostea pentru Hristos.
Rugăciunea Sfintelor Femei Mironosițe
O, Sfintelor femei mironosiţe,
Cele ce v-aţi arătat vasele pline de mirul darurilor Cuvântului,
Cu picăturile rugăciunilor voastre curăţiţi și mintea noastră de gândurile cele deșarte.
Și, ca într-o carte, scrieţi cu condeiul Duhului și cu voia Tatălui, taina Învierii Fiului.
Cu adevărat aţi biruit toată frica,
Și având picioarele voastre înfrumuseţate cu aripile Duhului,
Aţi alergat către Cel Ce dăruiește celor ce-L iubesc pe El zborul serafimilor ca să slăvească pe Părintele luminilor.
Încă v-aţi învrednicit a primi de la înger luminos vestea Învierii Celui Ce a biruit moartea
Și a scos pe Adam din temniţele iadului.
Prin voi s-a luminat toată ceata Apostolilor
Și prin ei până la marginile lumii S-a descoperit Cel Nevăzut.
Deci, și noi fiind părtași tainei învierii lui Hristos,
Vă rugăm pe voi să cereţi Stăpânului să dea la o parte piatra răutăţii de la mormântul inimii noastre,
Ca să răsară Cel Ce împreună cu Care ne-am îngropat prin Botez și să umple de bucurie sufletele noastre,
Dăruindu-ne iertare, pocăinţă și vestea minunată a mântuirii.
Rugaţi-vă ca să fim noi ridicaţi din mormântul păcatelor noastre,
Îngropând toate sfaturile cele viclene și primind mirul cel de mare preţ al înţelepciunii duhovnicești.
Cereţi Stăpânului Hristos înaintea Căruia aţi aflat îndrăzneală
Să ne prefacă și pe noi, întunecaţii, în izvoare ale cuvintelor dumnezeiești,
Cu care să adăpăm pe toţi, potolind dorul tuturor de îndumnezeire.
Ca unele ce sunteţi flori netrecătoare ale bucuriei Învierii,
Bine înmiresmaţi și sufletul meu necăjit de întristare și de alte patimi de rușine,
Ca să înviez împreună cu Hristos în viaţa cea veșnică.
La înfricoșătoarea judecată a Stăpânului vieţii,
Cereţi cu stăruinţă să se șteargă datoria noastră cea mare
Și să dobândim iertare și mântuire,
Slăvind pe Împăratul tuturor în veci și aducând vouă ofranda mulţumirii. Amin.
