Obiceiurile de Crăciun sunt în primul rând, legate de tradiționalele Colinde și de îmbelșugata masă creștinească. Intrarea în Sărbătoarea Crăciunului s-a făcut de fapt, chiar de la începutul postului, prin pregătirea sufletului pentru întâlnirea cu Dumnezeu și apoi cu minunatele colinde și îmbelșugata masă.
Tradiția ortodoxă asociază cu cinste și bucurie, marii sărbători minunatele colinde, ca o prelungire a Bucuriei îngerilor care binevesteau nașterea pruncului Iisus într-o peșteră din Betleemul Iudeii. În tradiția românească se crede că o casă care rămâne necolindată, nu este protejată de Dumnezeu, iar diavolii vor pune stăpânire pe lume.” Lăudați și cântați, / Și vă bucurați. / Că ni s-a născut Hristos, / Să ne fie de folos”.
Crăciunul, un bun prilej de a ne împrospăta relația cu Dumnezeu
Ceremoniile culinare de Crăciun – sunt legate în primul rând de plămădirea colacilor și împletirea cozonacilor. Pâinea de zi cu zi este înălțată la rang de mesager spiritual. Împletită sărbătorește și împodobită, pâinea devine un simbol și se încarcă cu emoția și speranța Învierii. Toate bucatele de Crăciun poartă în ele mesaje de bunăvoie, de speranță și veșnicie. Masa de Crăciun este o ceremonie ce realizează comuniunea și întregește familia. Omul modern vede masa numai ca pe o rezolvare a nevoilor biologice cu toate acestea, există clipe când acesta percepe masa ca pe o exprimare culturală și sentimentală. Într-o oarecare măsură, Sărbătoarea Crăciunului duce mâncarea din profan în sacru. Noi, creștinii, trebuie să mâncăm îmbinând biologicul cu spiritualul. Masa în familie este semnul bucuriei, al împlinirii și al cinstirii Sărbătorii. Crăciunul este un bun prilej de a ne împrospăta relația cu semenii, cu strămoșii și cu Cel ce S-a născut, Dumnezeu care s-a făcut om.
