Există o cale spre vindecarea rănilor trupești și sufletești. Din fericire, Dumnezeu cu iubirea-I milostivă, ne dă întotdeauna șansa de a ne elibera de suferințe și de tot ceea ce ne îngreunează viața. Dar acest lucru presupune schimbarea noastră. Ce pași să facem spre vindecare?
Avem datoria de a ne schimba percepția despre durerea în sine, indiferent de felul ei. În primul rând, trebuie să înțelegem și să nu mai refuzăm încercările, suferințele. Să luăm aminte de la învățăturile Sfântului Maxim Mărturisitorul, care ne-a pus în mână cheia spre vindecare. Să fim atenți la povețele lui, care spun: “Folosindu-ne cu dreaptă judecată de înțelesurile lucrurilor, dobândim cumpătare, iubire și cunoștință. Iar folosindu-ne fără judecată, cădem în necumpătare, ură și neștiință.“ Însuși Mântuitorul Iisus Hristos ne asigură că nu suntem singuri pe lume și ne arată calea spre mai bine. “Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți avea odihna sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară”.
Încercările prin care trecem ne purifică
Dumnezeu ne iubește. El nu ne lasă în suferință fiindcă ne vrea răul ci, pentru că vrea să ne apropie de adevăratul sens al vieții. “Dumnezeu nu vrea păcătosul mort, ci să se întoarcă și să fie viu.” Indiferent cât de grele ar fi încercările prin care trecem, toate lipsurile noastre, suferințele fizice sau sufletești au rol curățitor, purificator în viața noastră. Chinurile noastre sunt doar probe de scurtă sau mai lungă durată, de mai mică sau o mai mare intensitate prin care trebuie să trecem pentru a dobândi mântuirea. Fiecare suferință pe care o trecem ne aduce cu un pas înaintea smereniei, mântuirii. În noi stă puterea de a păstra viața, dar și de a ne depărta de la bine. Tatăl nostru ne-a dat libertatea pentru că nu-i place constrângerea. Din păcate, liberul arbitru, libera alegere stă la baza răului.
