Petre Iacob, Un primar ieșit din comun

Când am început să scriu acest articol, mă gândeam ce titlu să-i pun. Primarul din Popești-Leordeni, orașul aproape aglutinat cu Capitala, este greu de caracterizat. Mă gândeam la tot felul de epitete. „Atipic”, „implicat”, „pus pe treabă”,  dar fără doar și poate, titlul de mai sus i se potrivește cel mai bine. Pe Petre Iacob, pentru că despre el este vorba, e greu să-l compari cu alți edili de pe cuprinsul țării. Omul este, în sensul bun al expresiei, „ieșit din comun”. Adică, pentru el interesele comunității sunt mai presus de orice. Educat în spirit creștin, în comunitatea romano-catolică atât de numeroasă în Popești-Leordeni, Petre Iacob este expresia vie a preceptului cristic, „iubește-ți aproapele!” și este în stare să-și dea sufletul pentru binele urbei.
Ați putea crede că exagerez. Eu vă invit să mergeți la Popești-Leordeni și să vedeți cu ochii dumneavoastră cum Petre Iacob a realizat în 6 luni mai mult decât predecesorul său într-un mandat. „Pentru mine cuvântul dat este precum un contract!”, spune primarul Iacob. „Dacă nu realizez măcar șaptezeci la sută din ceea ce am promis, eu mă retrag! Vreau să le arăt concetățenilor mei că se poate face treabă, dacă nu îți propui să urmărești alte interese. Eu, după cum se vede, m-am apucat de treabă. Cu Dumnezeu înainte, sper să duc la bun sfârșit ceea ce mi am propus. Dacă nu, v-am spus, eu mă retrag. Oricum, nu vreau să stau mai mult de două mandate. E suficient să realizezi tot ce ți-ai dorit. E o ambiție și o dorință a mea să arăt că pot face ceva bun pentru comunitate.”, spune cu o încredere cuceritoare primarul. Și nu poți să nu-l crezi, pentru că realitatea îți confirmă ceea ce spune. Îți confirmă parcă și basorelieful din metal, ilustrând „Cina cea de Taină”, aflat pe biroul său, precum și cele câteva icoane cu Fecioara Maria aflate pe pereții biroului din care primarul Iacob, robul lui Dumnezeu, păstorește destinele localității și ale semenilor săi, birou, de altfel, de o austeritate care pare firească dacă apuci să-l cunoști pe primul gospodar al Popeștiului și care-i definește pe deplin crezul față de problemele cotidiene.

„Măsor asfaltul cu centimetrul!”
În „Popeștiul vechi”, cum îi spun localnicii, sau vatra localității, mai exact, rețeaua de apă este finalizată în proporție de 90%. Domnul viceprimar Iosif Năstase este, cum se spune, „în problemă”. Domnia sa ne pune la curent cu situația. „În restul orașului, rețeaua este realizată aproximativ 60%. Avem reguli foarte stricte. Mai întâi realizăm lucrările de apă și canal și apoi facem asfaltarea străzilor, ca să nu ne trezim mai apoi că trebuie să spargem asfaltul.”, spune viceprimarul. „Nu mai procedăm ca până acum. Au fost lucrări de asfaltare în care nu s-au respectat standardele. Nu mai merge! Acum vin cu „centimetrul” și le măsor stratul de asfalt. Trebuie întinse trei straturi, cu unul de amortizare la mijloc. Dacă nu corespunde contractului, îi pun să refacă lucrarea și nu le dau bani până nu suntem în standarde. Nu pot să-mi bat joc de banii comunității!”, intervine primarul. În prezent se toarnă asfalt în zona străzilor Speranței, Orizontului, Timpului și Sabarului. Totodată, o altă promisiune a lui Petre Iacob a prins viață zilele acestea. A fost asfaltat și drumul care făcea legătura dintre zona Leordeni și cartierul Confort City. Acum două luni, șoseaua era doar un simplu drum de țară plin de dâmburi și hârtoape. Acum câteva zile se lucra la rețeaua de iluminat public… Ar trebui să reamintim și implicarea deosebită a edilului din Popești-Leordeni în drama locatarilor victime ale incendiului din Confort City. Zilnic, primarul Iacob face o vizită în zonă pentru a vedea stadiul lucrărilor de reparații pe care dezvoltatorul le-a demarat. Când l am însoțit în acest ansamblu imobiliar, lucrările erau în toi. Se montau termopane și se refăcea structura apartamentelor de la mansardă, distruse în totalitate de incendiu.

Baza sportivă, o bijuterie
Acum un an, Petre Iacob înființa în Popești o echipă de fotbal, care juca, pe undeva, prin liga județeană. Ea „beneficia” de un teren de fotbal care ajunsese în stare jalnică. Bălăriile invadau terenul, iar vestiarele stăteau să se prăbușească peste jucători. Între timp, echipa a promovat în liga a patra, unde se situează pe primul loc, fără înfrângere în acest campionat, iar Petre Iacob a „promovat”, la rândul său, în „liga” primarilor ilfoveni. Din această conjunctură fericită, de cîștigat a avut orașul de la „poalele” Capitalei. Prin eforturile primăriei, maidanul, care înainte putea fi cu greu numit teren de fotbal, a fost transformat într-unul dintre cele mai cochete stadioane din județ. Vestiarele sunt dotate acum cu saună, dușuri și cabine asemănătoare cu cele din stadioanele mai bine cotate din țară, iar tribunele au fost refăcute. Cât despre gazon, „Național Arena” ar trebui să vină să facă schimb de experiență cu edilii din Popești-Leordeni…

„Zona crepusculară” din „Noul Popești”
Ați putea crede, din ceea ce v am relatat până acum că localitatea Popești-Leordeni nu se află în România, sau că eu doresc cu tot dinadinsul să-l ridic în slăvi pe edilul orașului. Ei bine, nu! În buna tradiție românească, primarul trebuia să se lovească de o problemă care, la prima vedere, pare insurmontabilă. Cum ar fi să vrei să asfaltezi o stradă a noului cartier al orașului, unde s-au montat toate utilitățile, apă, canal, gaze, iluminat public și să descoperi că strada pe care ai început să o amenajezi nu se află acolo unde ar trebui să se afle? Și cum credeți că ar putea să se numească această stradă, pentru a confirma intertitlul de mai sus? Fără doar și poate, AMURGULUI! Mai exact, iată cu ce situație se confruntă Primăria. Acum câțiva ani, proprie­tarii de terenuri din zonă și au vândut loturile celor care doreau să-și construiască locuințe, sau unor dezvoltatori imobiliari. În plin boom imobiliar, febra vânzărilor nu a ținut cont de vreo disciplină cadastrală. Venea cumpărătorul să intre în posesia terenului, vânzătorul îi arăta câțiva țăruși care îi marcau aproximativ proprietatea, se întocmeau actele la notar și cu asta basta. Proaspătul popeștean își ridica locuința fără documente cadastrale și se bucura că „locuința lui de vară e la țară”… Numai că, a sosit momentul ca primăria să asfalteze străzile apărute între construcțiile respective. Ce a găsit, i-a dat mari bătăi de cap. În primul rând, s-au constatat o sumedenie de suprapuneri ale loturilor din planul parcelar. Practic, fiecare a construit după capul lui, conform „planului” indicat de proprietarul care vânduse terenul. PUZ? De unde? Oricum, cuvântul pare dintr-o altă limbă. Cadastru? Un alt cuvânt de sorginte extraterestră. Prin urmare, traseul pe unde, în mod normal, ar trebui să se afle strada, trece prin curțile unor proprietari, uneori chiar prin holul unui bloc construit anapoda, iar primăria s-a trezit în situația în care nu-și poate duce la bun sfârșit proiectul de asfaltare pentru că, pe anumite porțiuni, se găsesc tablouri de contoare taman pe mijlocul drumului! Astfel, singura soluție ar fi ca șoseaua să se „unduiască” pentru a ieși din această situație. Numai că, pentru aceasta ar trebui să fie încălcate alte proprietăți. Într-un cuvânt, balamuc! Situația e de râsu’- plânsu’. „Vin aproape zilnic aici, să încerc să găsesc o soluție. Am apelat și la OCPI, la doamna Ghiba, să încercăm să rezolvăm problema, pentru că totul pornește de la cadastru, care este sublim, dar lipsește cu desăvârșire”, spune Petre Iacob. „Nu știu pe unde vom scoate cămașa, dar eu sunt hotărât să rezolv asfaltarea în acest cartier nou al Popeștiului. Cetățenii au dreptul la o viață civilizată și, chiar dacă o parte din vină le aparține, trebuie să ducem la bun sfârșit ceea ce am început! Oricum, cât voi fi primar nu voi mai da voie să se construiască așa haotic!”

Lupta cu sărăcia
Petre Iacob, așa cum scriam acum ceva vreme , este un exemplu de solidaritate umană. Locuitorii din Popești-Leordeni știu foarte bine că el și-a ajutat întotdeauna semenii. Ca primar, se simte mult mai implicat în ajutorarea celor care i-au acordat încrederea. O spune cu un fel de obidă în glas, supărat că nu poate face mai mult pentru semenii lui. „O mare problemă o reprezintă foștii angajați ai întreprinderii „Danubiana”. Pe vremea lui Ceaușescu, uzina avea vreo 6 mii de angajați. O parte stăteau în căminele întreprinderii, iar mulți erau din Popești-Leordeni. După ce a fost preluată de „Tofan Group”, Danubiana a dat faliment. Acum noii proprietari o vând, bucată cu bucată, la fier vechi. Oamenii au rămas pe drumuri. Și nu sunt decât câteva mii! Chiar și când nu eram primar, am încercat să-i ajut. Acum am un proiect prin care vreau să readuc la viață zona aceea. Acolo există o școală și o grădiniță care au căzut în paragină. Voi încerca să le reabilitez. Totodată, am încercat să-i ajut pe acei oameni să se angajeze, să-și găsească locuri de muncă. Acolo sunt oameni săraci, care trebuie ajutați. Criza i-a lovit cel mai crunt. Este o problemă pe care doresc să o rezolv cât de curând. Suntem în căutarea unor soluții cât mai corespunzătoare.”
Primarul Petre Iacob pare, la prima vedere ,un tip dur, poate și din cauza trăsăturilor feței sale, un pic cam aspre. Dar toată această înfățișare ascunde un suflet cald și generos, plin de bunătate. Asprimea este una de suprafață, ea se manifestă numai împotriva celor neserioși, care nu-și țin cuvântul. Pentru că, așa cum spuneam la început, pentru primarul Iacob, cuvântul dat este ca un contract…