Amară şi lucidă e constatarea eminesciană: „Rău şi ură dacă nu sunt, nu este istorie”. Între alte drame ale lumii, războaiele o demonstrează cu realităţi hidoase. Ororile lor au schilodit naţiuni. Iar noi, de când ne ştim, nu le am putut ocoli. Jertfele au fost uriaşe. Ne am apărat în toate vremurile. Dovezile sunt oriunde, pe pământul nostru. Adică, avem ruine şi eroi, de partea cealaltă a răului şi smintelii. Suntem în spaţiul bun al istoriei. Şi datoria sacră a generaţiei contemporane este de a-i salva memoria, cinstind-o cu recunoştinţă şi respect. E ceea ce au făcut poliţişti locali ai oraşului Buftea. Îndemnaţi de comandantul lor şi susţinuţi de primarul oraşului, Gheorghe Pistol, au avut iniţiativa onorantă a omagierii eroilor de război.
Articol apărut în nr. 366 al Jurnalului de Ilfov, ediția 366
Duminică, 6 august, într-un grup restrâns de opt persoane, ei au participat la comemorarea militarilor căzuţi în Primul Război Mondial, la Tabla Buţii, din jud. Prahova. E locul uneia dintre trecătorile Carpaţilor Orientali, situată la altitudinea de 1.340 m. Ea asigură legătura dintre Muntenia și Transilvania, pe un drum vechi, bătut de negustori şi oşti încă din antichitate, de peste 2.000 de ani. În toamna anului 1916, aici s-au dat lupte înverşunate, între trupele române şi atacatorii Puterilor Centrale, germani şi austro-ungari. Militarii noştri, în ciuda pierderilor şi a lipsei armamentului specific vânătorilor de munte (tunuri, mitraliere uşoare, aruncătoare de mine etc.) au rezistat pe poziţii şi au respins ofensivele agresorilor.
România a pierdut peste 1.155.000 de vieţi
În Primul Război Mondial, pe fronturi, au plătit cu viaţa 880.000 dintre străbunicii noştri, înrolaţi în armată. Plus alte 275.000 de victime civile, bărbaţi, femei, copii – ucişi de arme, foamete şi boli. Acesta a fost preţul plătit pentru înfăptuirea Marii Uniri a românilor, de la 1 Decembrie 1918.
La Tabla Buţii au pierit aproape 200 de ostaşi, dar cert e că acolo frontul nostru nu a putut fi străpuns. Efectivele Corpului III Armată, alături de unităţi din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) – cu un total 3.000 de oameni, au format Grupul Tabla Buții, care, ulterior, a intrat în ofensivă spre Țara Bârsei și Brașov.
Surpriza întâlnirii cu un enciclopedist al istoriei
Aceste amănunte şi detaliile multor altora le am aflat într-un dialog dens, de mai multe ore, cu col. în rez. Marian Ciuchilan, şef serviciu Poliţie Locală, din Buftea. A fost o întâlnire minunată, prin care interlocutorul a răspândit un noian de cunoştinţe din domeniului istoric – o pasiunea constantă a vieţii sale, încă de pe băncile şcolii. El a fost iniţiatorul demersului onorant al participării, împreună cu colegii săi şi susţinut din plin de primarul oraşului Buftea, la celebrarea comemorării eroilor căzuţi la Tabla Buţii, în prima mare conflagraţie mondială. Iar acesta e un pas care va fi urmat de alţii, proiectaţi dincolo de primăvara viitoare, cu acelaşi scop – omagierea militarilor eroi, care s-au jertfit pentru împlinirea dezideratului naţional, o Românie reîntregită şi liberă.
„Aceasta e o misiune specială, de suflet şi onoare, de cinstire, recunoştinţă şi respect, pe care o datorăm cu toţii eroilor neamului nostru”, spune el.
Onoruri la Cimitirul Eroilor
Evenimentul omagial a purtat titlul „Columnă pentru nemurire” şi a fost organizat la Cimitirul Eroilor, de către primăria comunei Ceraşu şi C.J. Prahova. Au participat autorităţi locale din multe comune – Cheia, Săcele, Văleni de Munte ş.a. învecinate cu zona, adică localităţi din jud. Braşov, Buzău, Covasna. La fel, ISU „Şerban Candacuzino” – Prahova, reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean de Jandarmi şi Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” – Braşov. Peste 2.000 de localnici, au asistat la ceremoniile de comemorare a eroilor. Cu căruțe sau călare, mai nou cu automobile. Familii întregi, cu copii – băieți, fete, bunici, nepoți sau alte rude. Și fac acest lucru de peste 90 de ani, constant.
Spicuiri dintr-un dialog tumultos
Iată, pe scurt – spaţiul paginii e totuşi neîndurător – câteva dintre ideile şi gândurile de suflet, ale col. Ciuchilan: „Eu cunoşteam ce se întâmplă la Tabla Buţii, de vreo opt ani. Pentru că, în apropiere de acel loc, ne ridicăm o căsuţă la Drajna de Sus, în jud. Prahova. Zona montană, de sus, e un adevărat document al istoriei noastre vechi, încă de pe timpul Imperiului Roman. Acolo sunt şi vestigii ale unei vechi cetăţi dacice şi ale unui fortificaţii militare, un mic castru roman numit „Ramidava”, ridicat în sec. al II-lea, e.n., declarat monument istoric.
Şi știţi ce semnificaţie are numele Tabla Buţii, dat trecătorii din munţii Tătaru? Iată, pe vremea domniei împărătesei austriece Maria Tereza, pe la 1760, negustorii transportau pe acolo mărfuri spre zonele Austriei habsburgice. Iar majoritatea lor erau cărate în butoaie. În termenii acelor timpuri, erau numite „bute”, sau pluralul „buţi”. Vameşii, odată ce le înregistrau, le aplicau o tăbliţă, semn care atesta că dările comerţului peste hotar fuseseră plătite legal. Şi veneau mărfuri de la Dunăre, din Brăila, dinspre Mare, înspre Transilvania. De aceea locul se numeşte Tabla Buţii (…) La Cimitirul Eroilor sunt înmormântaţi nu numai militari români, ci şi duşmanii lor – germani şi unguri. La fiecare sărbătoare anuală a Shimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos, pe 6 august, urcă pe acest drum de off-road şi urmaşii soldaţilor fostului imperiu austro-ungar. Toţi, deopotrivă, români şi străini, asistă la slujba de religioasă de pomenire şi la ceremonialul civil, de comemorare. Aşa e sufletul nostru românesc şi aşa va rămâne, sunt sigur”, zâmbeşte colonelul, încrezător în istoria de milenii şi spiritul poporului său, pe care le iubește deopotrivă.
