Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a anunțat că în cadrul instituției se lucrează la o actualizare a vechiului Studiu de Fezabilitate (SF) pentru realizarea Canalului Dunăre- București.
Articol apărut în nr. 351 în Jurnalul de Ilfov, ediție print
”Am vorbit deja și sper să depășim nivelul discuțiilor, pentru că pregătim acum un SF – de fapt o updatare a vechiului SF – în ceea ce privește un proiect controversat, dar extrem de important, început în perioada comunistă, dar care a fost demarat tot cu banii românilor. Deci, nu mai contează în ce epocă istorică, politică, ne aflăm, câtă vreme banii românilor s-au dus către acest obiectiv, mă refer la proiectul Canalul Dunăre – București“, a precizat edilul.
Corina Crețu, comisar european pentru politică regională, a declarat că în acest caz sunt necesare o argumentare solidă, precum și prezentarea unui punct de vedere oficial. „În legătură cu Canalul Dunăre-București, acesta nu a fost prevăzut în niciun plan până acum și nici nu am primit această propunere, dar am spus în ultima noastră întâlnire că am putea – dacă ați avea o argumentare solidă și ne-ați trimite oficial – ne-am putea gândi dacă am putea ajuta cu un Studiu de Fezabilitate, un SF modern“, a spus comisarul.
Investiție abandonată
Amintim că, în octombrie 2016, Gabriela Firea s-a întâlnit cu specialiști în domeniul serviciilor de consultanță în infrastructură, pentru a discuta despre posibilitatea reluării lucrărilor la proiectul „București – Port la Dunăre“.
„Vreau să continuăm acest proiect, să preluăm responsabilitatea realizării lucrărilor în București, iar investiția să devină o prioritate pentru Capitală. După discuțiile pe care le vom avea cu reprezentanții unităților administrativ teritoriale responsabile și după întocmirea documentației necesare, vom putea demara procedurile pentru obținerea cofinanțării proiectului din fonduri UE“, explica, atunci, Firea.
Directorul IPTANA (fostul Institut de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene), Cornel Martincu, arăta, la momentul respectiv, că investiția a fost realizată până în anii 1990 în procent de aproximativ 70%. Din cauza stagnării și abandonării acestor lucrări, în prezent ele s-au degradat sau au fost distruse în bună măsură, stadiul de realizare fiind de 50%. În 2008, a existat o primă tentativă de reînnodare a firului rupt de revoluţie, haos şi reformă. La acel moment, canalul a fost transferat de la Ministerul Mediului (respectiv ”Apele Române”) către Ministerul Transporturilor (respectiv Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile – CNACN). Conform propunerii înaintate de conducerea din acel timp a CNAPMC, finalizarea lucrărilor la canal era estimată să dureze 4 ani, cu costuri de 450 milioane euro, investiţia urmând să fie amortizată în 14 ani.
Soluţia tehnică finalizată de IPTANA în 2011 schimba datele financiare. Costul lucrărilor a fost estimat între un minimum de 1,2 miliarde euro şi un maximum de 2 miliarde euro, în funcţie de ceea ce se poate recupera din investiţia realizată deja. Conform datelor făcute publice de Ministerul Transporturilor, Canalul Dunăre – Bucureşti ar avea lungimea de 104 km şi o capacitate de transport de până la 20 milioane tone/an pe sectorul Budeşti – Olteniţa, 16 milioane tone/an pe sectorul Budeşti – Portul Bucureşti – 1 Decembrie şi 4 milioane tone/an pe sectorul Budeşti – Portul Bucureşti – Glina. El ar putea furniza apa necesară pentru irigarea a peste 150.000 ha teren arabil şi pentru alimentarea localităţilor limitrofe. Hidrocentralele amplasate în nodurile hidrotehnice ar putea produce până la 73 GWh/an energie electrică. De asemenea, va permite realizarea unor amenajări piscicole în suprafaţă de până la 1.250 ha.
