@ Sfântul Nicolae ne deschide drumul spre Sărbătorile de Iarnă
În fiecare an, la început de decembrie, când frigul începe să muște mai aspru din ferestre, iar orașele se îmbracă în luminile ce vestesc apropierea Crăciunului, o sărbătoare minunată și mult așteptată aprinde emoția copiilor, Sfântul Nicolae. El este chipul blând al dărniciei, păstorul celor mici și ocrotitorul celor aflați în suferință, a cărui poveste se împletește cu istoria, credința și magia copilăriei.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 782, ediția print
Sfântul Ierarh Nicolae este un personaj legendar și un simbol al generozității, dar și un sfânt real, trăitor într-o vreme de grele încercări pentru creștinătate, moștenit ca un dar prețios de la o generație la alta. În inimile credincioșilor ortodocși este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai ortodoxiei, imediat după Maica Domnului, pentru că viața lui a fost o neîncetată lucrare a milei, dreptății și iubirii de oameni.
Cine a fost, cu adevărat, Sfântul Nicolae?
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în anul 280 în Patara Lichiei, o localitate aflată în provincia romană Licia, în sud-vestul Asiei Mici, pe teritoriul Turciei de astăzi. Provenea dintr-o familie înstărită și foarte credincioasă, iar părinții săi, Theofan și Nona, îl dedicaseră încă de la naștere lui Dumnezeu. O legendă frumoasă spune că, fiind prunc, micul Nicolae nu sugea în zilele de post, iar familia îl creștea în duhul smereniei și al milei creștine. Rămas orfan de tânăr, Nicolae a hotărât să împartă întreaga avere celor săraci, fără să păstreze nimic pentru sine, luându-și ca model pe Mântuitorul Iisus Hristos. A fost hirotonit preot la vârsta tânără, iar mai târziu a fost ales episcop al Myrei, un oraș important de pe țărmul Mării Mediterane. A păstorit într-o perioadă marcată de persecuțiile împotriva creștinilor, în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, suferind întemnițări și prigoniri pentru credința sa. După instaurarea păcii sub împăratul Constantin cel Mare, Nicolae a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), unde, potrivit tradiției, a apărat cu fermitate credința ortodoxă împotriva ereziei ariene. Spirit drept și neînfricat, el a fost un model de bunătate și un apărător al adevărului. Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice în jurul anului 345. Moaștele sale au rămas în Myra până în anul 1087, când au fost mutate la Bari, în Italia, unde se află și astăzi, răspândind mireasmă plăcută și fiind izvor de nenumărate minuni.
De ce este atât de iubit?
Peste 20 de minuni ale sale sunt consemnate în mod oficial, iar tradiția populară adaugă multe altele. Sfântul Nicolae a fost, încă din timpul vieții, ajutorul celor aflați în primejdii, protectorul celor nedreptățiți și mângâierea familiilor îndoliate sau împovărate de greutăți. El este considerat ocrotitorul copiilor, protectorul marinarilor, corăbierilor și călătorilor, apărătorul celor judecați pe nedrept, sprijinul fetelor sărace și binefăcătorul familiilor aflate în necaz. Una dintre cele mai cunoscute minuni este oprirea furtunii de pe mare. Când corabia pe care călătorea se afla în primejdie, Sfântul Nicolae s-a rugat lui Dumnezeu, iar valurile s-au potolit și marinarii au scăpat cu viață. De atunci, mările îl ”ascultă”, iar marinarii îl cinstesc ca pe un adevărat salvator. O altă minune, deopotrivă istorică și spirituală, este salvarea celor trei tineri condamnați pe nedrept la moarte. Sfântul i s-a arătat în vis împăratului Constantin cel Mare și l-a rugat să oprească execuția. Dorind să verifice cele auzite, împăratul a descoperit că tinerii erau cu adevărat nevinovați, iar viața lor a fost cruțată. Pentru aceasta, Sfântul este cinstit ca un apărător al dreptății.
Misterul ghetuțelor pline de daruri, un gest real, devenit tradiție veșnică
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, toți copiii își lustruiesc ghetuțele și le așază lângă ușă, așteptându-l pe Moș Nicolae. Tradiția este legată de una dintre cele mai înduioșătoare fapte ale Sfântului Nicolae. Când era episcop la Myra, a aflat despre un om foarte sărac care avea trei fete ce nu se puteau căsători din cauza lipsei zestrei. În taină și fără să aștepte vreodată recunoștință, Nicolae a lăsat peste noapte, la ușa lor, trei săculeți cu aur, fiecare în preajma momentului în care fata urma să se mărite. La a treia soră, tatăl a vegheat și l-a surprins pe binefăcător. Pentru a nu fi descoperit, se spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a lăsat aurul pe horn, ajungând într-o șosetuță pusă la uscat. Din această întâmplare a luat naștere, peste veacuri, tradiția șosetei atârnate la șemineu și a ghetuțelor pregătite în ajunul sărbătorii. Datorită acestor fapte, Sfântul Nicolae a devenit simbolul dăruirii anonime, al generozității discrete și al bucuriei făcute din inimă, fără să aștepți nimic în schimb.
Prezența Sfântului Nicolae în cultura și tradițiile românești
În România, sărbătoarea lui este strâns legată de începutul sărbătorilor de iarnă. Se spune că odată cu Sfântul Nicolae ”se deschide poarta iernii”, iar oamenii intră într-o perioadă în care curățenia sufletului, bunătatea și faptele frumoase sunt pe primul loc. În unele zone, se spune că Sfântul ”scutură barba” atunci când ninge, iar acolo unde se oprește, lasă binecuvântare și belșug. Tot el este și cel care ”veghează” peste sat, peste case și peste copii în tot restul iernii, până la venirea lui Moș Crăciun. De aceea, sărbătoarea închinată Sfântului Nicolae este începutul sezonului darurilor, și începutul unei stări sufletești: bucurie, lumină, recunoștință. El ne amintește că un gest mic, făcut din inimă, poate schimba o viață.
Rugăciune pentru ajutor și ocrotire
O, Sfinte Părinte Nicolae,
Mare făcător de minuni,
Ocrotitorul și dăruitorul celor nevoiași,
Pe cei ce cu bună nădejde aleargă la tine,
Grăbește a-i ajuta.
Sprijinitor fii turmei lui Hristos,
Împotriva lupilor care umblă să o prade
Și tot sufletul de creștin,
Păzește-l prin sfintele tale rugăciuni,
Ca unul ce ești măsură în veac a sfințeniei dreptmăritoare.
Și precum ai miluit pe cei trei bărbați ce ședeau în temniță,
Izbăvindu-i de mânia împăratului și de ascuțișul sabiei,
Așa mă miluiește și pe mine,
Care cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul
Mă aflu în bezna păcatelor,
Ca să nu cad sub mânia lui Dumnezeu și sub veșnica osândă.
Așa, Sfinte Nicolae,
Fii reazem puținătății mele,
Ca la soliile tale să primesc de la Hristos îndurătorul,
Viață lină și curată în veacul acesta,
Iar în veacul de apoi,
Printre cei de-a dreapta lui Dumnezeu să mă număr,
Cu îngerii și cu sfinții,
Preamărind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh.
Amin!
Jurnalul de Ilfov urează un călduros ”La mulți ani!” tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae și își serbează onomastica în ziua de 6 decembrie. Fie ca ocrotirea lui să vă însoțească mereu, iar darurile nevăzute ale credinței, sănătății și liniștii să vă umple casele și sufletele!
