Luni, pe 27 iulie, în toate lăcașele de cult ortodoxe din țară a fost mare sărbătoare. Slujitorii bisericilor și credincioși de pretutindeni, au adus cinstire, mulțumire, laudă și închinăciune Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, unul dintre cei mai iubiți sfinți din Biserica lui Hristos.
“Doctorul fără de arginți”, așa cum mai este recunoscut Sfântul Pantelimon, a fost prăznuit, cu mare bucurie, de credincioșii ortodocși, în prima zi a acestei săptămâni. După tradiție, în dimineața zilei de 27 iulie, lăcașele de cult au răsunat de rugăciuni și cântări bisericești, închinate Domnului. În această zi specială, ocrotitorul medicilor și tămăduitorul bolnavilor a fost celebrat de creștinii pioși, evlavioși, care s-au rugat în tihnă și și-au mărturisit credința, spre sfânta luminare. Ca în fiecare an, praznicul a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru toți credincioșii care au participat la slujbele frumoase și grandioase oficiate de slujitorii bisericilor. Cine a fost Sfântul Pantelimon și, mai ales, de ce ocupă un loc deosebit de important în lumea ortodoxă?
Cel în toate puternic ca un leu
Sfântul Pantelimon a venit pe lume în anul 284, în Cetatea Nicomidiei, din Asia Mică. El s-a născut pe vremea împăratului Maximian Galeriu și a avut o mamă creștină și un tată păgân, care era senator la curtea împăratului. A primit numele de Pantoleon, care înseamnă cel în toate puternic ca un leu. Evula, mama sa care trăia cu iubire de Hristos, îi vorbea adesea despre împlinirea sufletului și încerca să-i descopere tainele credinței. Dragostea acesteia pentru Dumnezeu a avut o influență asupra lui Pantoleon, care a început să cerceteze căile sfinte, din fragedă pruncie. După moartea mamei sale, tatăl l-a dus la școlile păgâne care existau la acea vreme, iar el a renunțat la credința în Dumnezeu.
Doctorul fără de arginți
A absolvit cu succes Școala de Medicină, la Nicomidia. Apoi a fost încredințat medicului Eufrosin, care i-a fost mentor. Cunoștințele și înțelepciunea i-au adus cea mai bună reputație și l-au ajutat să devină medicul împăratului. În inima tânărului doctor, Dumnezeu și-a găsit, din nou, un loc aparte, când l-a întâlnit pe Ermolae, un bătrân creștin, preotul unei biserici din Nicomidia, care l-a învățat că numai Hristos este doctorul adevărat al sufletelor și trupurilor bolnave. Într-una din zile, când se întorcea de la bătrânul Ermolae, a găsit pe drum un copil mort, mușcat de o năpârcă. A fost cel mai bun prilej să probeze adevărul spuselor lui Ermolae. A chemat în ajutor numele lui Hristos, iar copilul s-a ridicat imediat și năpârca a murit. Acesta a fost momentul care l-a determinat pe tânărul medic să se boteze în numele lui Hristos. Numele Pantelimon care se traduce prin cel cu totul milostiv, l-a primit la botezul de atunci. Și tot de atunci, și-a primit și renumele de “Doctorul fără de arginți”, slujind întreaga viață aproapelui.
Din minunile
Sfântului Pantelimon
Scrierile bisericești ne arată că, după primirea numelui de Pantelimon, tânărul a început să facă adevărate minuni. Vindeca boli considerate incurabile și tămăduia durerile sufletești. Acum, deja vindeca prin harul divin pe care-l primise de la Dumnezeu pentru credința puternică pe care o avea. În semn de mulțumire pentru milostenia Domnului față de el, Pantelimon și-a dat toată averea săracilor. Pe fiecare îi ajuta după nevoi. Nu lua bani pentru vindecări. Sfântul Pantelimon nu a umblat după averi. S-a mulțumit cu ceea ce putea avea și nu cerea nimănui bani pentru binefacerile făcute. Și pentru că era tot mai căutat de bolnavi, era invidiat de ceilalți medici din Nicomidia.
Rănile i s-au vindecat când trupul i-a fost sfâșiat
Aflând de credința și dragostea nemărginită a Sfântului Pantelimon pentru Hristos, împăratul Maximian a poruncit să fie supus unor chinuri groaznice și apoi să i se taie capul. A fost legat de un stâlp și i-a fost sfâșiat trupul cu gheare de fier iar rănile arse cu făclii aprinse. Dar rănile i s-au vindecat, uimitor. A fost aruncat fiarelor sălbatice, dar acestea s-au arătat blânde.
Apoi a fost legat de o roată cu lame ascuțite, care să-l omoare prin rostogolirea de la înățime. Dar Dumnezeu l-a eliberat și de data aceasta. Văzând toate acestea, împăratul a dat ordin să i se taie capul, iar trupul să-i fie aruncat în foc. Când a murit, o voce din Cer s-a auzit spunând: “Slujitor credincios, dorința ta va fi acum îndeplinită, porțile Cerului îți sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiților, ajutor celor încercați, doctor bolnavilor și teroare demonilor.”
