O Românie cu Ponta președinte și Dragnea&Ghiță la conducerea PSD, este, fără doar și poate, o variantă de coșmar, pentru țară. Din păcate, acest pericol pare cât se poate de plauzibil, dacă analizăm modul în care partidul-stat a manipulat electoratul, în ultimele luni de zile. Pe de o parte, pomenile electorale au curs gârlă, amăgindu-i pe cei striviți de lipsurile provocate de guvernările corupte și incompetente din ultimii 25 de ani. Din nefericire, decontul acestor pomeni se va face odată cu anul viitor, atunci când, toată acestă mărinimie se va regăsi în noi taxe și impozite, sau în creștere aberantă a acestora. Pe de altă parte, josnicia și mârșăvia au caracterizat campania electorală a PSD. Au abundat minciuna, dezinformarea și loviturile sub centură. Cum a răspuns Iohannis la șuvoiul de lături azvârlit asupra lui? Cu eleganța unui lord, cu decența și bunul simț al unui om bine crescut. Singurul lucru care mi-a rămas întipărit din programul electoral al lui Ponta a fost doar sloganul „Un președinte care unește România”. Ce Românie unește Ponta, când el nu este în stare să țină unit propriul partid? Care, a dovedit că nu este nimic altceva decât un partid de tip mafiot, colcăind de corupți. O „pepinieră” pentru viitorii pușcăriași ai țării. „Programul” lui Ponta? Nimic coerent cu privire la dezvoltarea economică și socială a țării. Vorbe goale, meșteșugit învelite în promisiuni gonflate dar vagi, fără acoperire, generalități fără corespondență în realitate sau în fapte. El propune o Românie de asistați, care să stea cu mâna întinsă la pomenile guvernamentale, la firimiturile pe care le mai scapă îmbuibaților corupți din PSD și nu un popor care să-și câștige prosperitatea într-un stat care să le ofere, printr-o bună guvernare, această oportunitate. Vă propun un exercițiu: citiți, în paralel, programele principalilor candidați, Ponta și Iohannis, și vă veți convinge. Dacă Ponta ne amețește cu vorbe mari despre egalitatea de șanse, despre distribuirea echitabilă a resurselor, despre grija față de tineret, învățământ etc, de schimbare până la capăt (care capăt, până n-o mai fi nimic de furat?), programul lui Iohannis vine cu soluții punctuale concrete și realiste pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă România. Un program „nemțesc”, simplu dar riguros, cu direcții de acțiune bine definite. Un eins, zwei, drei, care, în câțiva ani, ar repune România pe calea europeană cea dreaptă.
Așadar, ce ne dorim pentru viitor? Perpetuarea unei guvernări care și-a dat măsura ineficienței și incompetenței, sau eradicarea profundă a racilelor care au adus România în această fundătură economică, socială și, mai ales, morală? Chiar nu ne-am săturat de șleahta asta de „politicieni” corupți care au dovedit, de fapt, că sunt doar o haită de hiene gata oricând să sfâșie trupul acestei țări? Suntem atât de tributari „sindromului mioritic”, abandonându-ne masochist în fatalitatea lui „nu mai e nimic de făcut”? Sau vrem să scăpăm de această căpușă, numită PSD, și de marioneta baronilor care populează acest partid? Există o singură soluție, dacă ne dorim asta. Soluția Iohannis, chiar dacă neamțul nu v-a convins. Dar ea este, vă asigur, o soluție mult mai bună decât oricare alta. Altfel, scapă cine poate!
