Creștinii ortodocși sărbătoresc ziua de 8 martie? Câți dintre ei știu cu adevărat de unde provine și ce semnifică această „sărbătoare”? Câți dintre români conștientizează că celebrează „creștinește”, în Postul Mare, cu jocuri, spirtoase, daruri, dezmăț și culpabilă bucurie, o sărbătoare străină, pătată cu sânge din belșug? Uită de Hristos, se dezbracă de viața veșnică și se aruncă, robi, în brațele păcatelor.
Pr. Diac. Gabriel Alexandru Negoiță, Parohia Chiajna
Originile zilei de „8 Martie”
Oare, cu un veac în urmă, românii reacționau la fel de pătimaș, mânați parcă de un magnetism demonic, pentru călcarea postului și sfidarea lui Dumnezeu? Nici vorbă! Nici măcar nu auziseră de 8 martie. Mișcări feministe se înregistrau în SUA pe la 1908, iar ziua de 8 martie este întemeiată în 1910, de Clara Zetchin (născută Asser), la Conferința Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importantă pe care o făcea Internaționala Socialistă, prin crearea unei sărbători pentru femeia-revoluționar. Comuniștii, revoltați împotriva lui Dumnezeu și a rânduielilor puse de Acesta în lume, voiau să înroleze alături de ei și femeile. Întâi de toate le-au oferit o zi a feminității păgâne, o sărbătoare bună pentru dezlimitarea patimilor și slăvirea femeii, adică a făpturii, negându-l pe Creator.
O sărbătoare anticreștină
De la bun început, această sărbătoare a fost anticreștină, antihristică, apostată, antisocială, pierzătoare de suflete. Prin propagandă insistentă privind dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticreștine, precum și prin adunări sfidătoare, prin ziare și cărți, mișcarea feministă s-a impus în conștiința cât mai multor oameni. În Vest, după al doilea Război Mondial, din feminism au izbucnit revoluția sexuală, lesbianismul, mișcările protestatare ale tinerilor hippy, cu consecințe dezastruoase privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea, concubinajul și distrugerea familiei.
Și totuși… ce sărbătorim la 8 Martie?
Diaconul Andrei Kuraev, a cercetat această problemă și a ajuns la concluzia că, pe lângă originea comunistă, pe lângă păgânismul ei, pe lângă închinarea la idolul frumuseții (mitul Afroditei face astăzi ravagii prin aceea că el reprezintă, în realitate, pe diavolul plăcerilor și desfrânărilor fără frontiere, demon ce domină lumea), sărbătoarea de la 8 martie mai are un sens, ceva mai adânc și bine ascuns. Autorul, evocat mai înainte, susține, cu argumente, că inițiatoarea sărbătorii, Clara Zetchin, i-a dedicat această zi femeii revoluționar și a ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, în anul 1910, sărbătoarea Purimului să fi căzut chiar pe 8 martie. Cine dorește să se lămurească în detaliu, să revadă cartea Estera, din care va afla că, în luna Adar, a douăsprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au măcelărit 75.000 de perși din elită, pe care îi considerau dușmani personali. A doua zi, au sărbătorit cu mare veselie această ucidere.
Ne secătuim Postul și curățirea sufletească
Câți dintre români s-au gândit vreodată, dar mai ales în aceste vremuri de așa zisă libertate, că celebrează „creștinește”, în Postul Mare, cu jocuri, spirtoase, daruri, dezmăț și culpabilă bucurie, o sărbătoare străină, pătată cu sânge din belșug? Fac acest lucru fără să conștientizeze nici unul din sensurile sărbătorii respective. Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici ne avertizează că această slăvire a frumuseții feminine, cum ne amăgim noi că facem la 8 martie, este o grea cădere: „Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuși, frumusețea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. […] Căci frumusețea este un ghețar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc (Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Sophia, Buc., 2002, p. 227). Noi, creștinii ortodocși, am luat locul perșilor de altă dată. Și dacă nu suntem măcelăriți cu săbiile, în mod sigur suntem uciși sufletește, lucru făptuit cu neegalată râvnă în comunism și continuat în prezent cu mijloace sofisticate. Culmea prostiei noastre e și culmea vicleniei dușmanilor noștri: ne-au format reflexe condiționate, precum câinilor lui Pavlov, așa încât, cum se apropie 8 Martie, dăm iama în magazine, florării și restaurante, ni se dezlănțuiesc patimile trupești, facem foarte urât, precum păgânii bestializați. Ne secătuim postul, curățirea sufletească, veselindu-ne de propria înfrângere, de propria nimicire.
