În această comună ilfoveană am întâlnit două cazuri sociale care ne-au impresionat prin dramatismul lor, dar și prin deznodământul fericit.
Am fost martorii unui exemplu de omenie, dat de edilii comunei, care au reușit să salveze două doamne ale așezării ilfovene dintr-o situație extrem de dificilă. Mai exact, cele două femei din localitate rămăseseră fără acoperiș deasupra capului, din cauza unor oameni fără suflet, și au ajuns în stradă. Și cu atât sunt mai revoltătoare aceste două cazuri, cu cât cei care le-au alungat pe femei din casele în care trăiseră ani de zile nu sunt alte persoane decât rudele lor de sânge…
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov, ediția prin nr. 651
Puțini oameni din Ștefăneștii de Jos au auzit de numele Aurelia Bibescu. Și asta pentru că doamna Bibescu este cunoscută mai ales ca fiind Tasia.
Ea, potrivit spuselor sale, a avut o tinerețe fericită alături de bărbatul pe care l-a iubit, Ștefan Bibescu, un mare lăutar și violonist. Din păcate, după moartea soțului său, viața Tasiei s-a schimbat cu 180 de grade. De la viața fericită pe care a dus-o alături de Ștefan Bibescu, Tasia a trecut prin multe întâmplări groaznice, după ce, din cauza „câinoșeniei” rudelor sale, a rămas fără locuință. Din fericire, în Ștefăneștii de Jos există oameni cu inimă mare, care i-au întins o mână de ajutor și i-au oferit posibilitatea de a duce o viață liniștită, la vârsta senectuții.
Cei care au ajutat-o pe Tasia să iasă din marasmul în care trăia în ultimii ani sunt doi edili ai comunei, primarul Mircea Gheorghiță și viceprimarul Petrică Ion.
Tasia și Ancuța Vlădoiu sunt acum pe mâini bune
Despre povestea Tasiei, dar și cea a Ancuței, o altă femeie lăsată fără adăpost de rudele sale, am aflat vizitând un cămin pentru seniori di comuna Afumați, Căminul „Sfânta Ecaterina”.
„Soțul meu Ștefan Bibescu a fost un mare violonist la Rapsodia și la orchestra Dunărea Oltenița. El avea atunci doi copii, pe care i-am crescut de la vârsta de 4 ani. Am fost foarte fericită în vremea aia… Și uite unde am ajuns…
După ce a murit soțul meu, m-am întors în Ștefănești s-o îngrijesc pe mama, pentru că era singură. Timp de 20 de ani am avut grijă de mama. După atâta amar de vreme, m-am trezit într-o zi, la poartă, cu poliția și o Salvare. Veniseră să mă evacueze din casa părintească! Pentru că mama îi dăduse casa unei nepoate, Laura, iar ea, împreună cu mama ei, sora mea Ioana, o vânduseră imediat după moartea mamei. Asta se întâmpla în septembrie 2021.
Atunci, m-am dus la o casă părăsită, care n-avea nici uși, nici geamuri. Am pus pături în uși și în geamuri, am adunat lemne de pe câmp, pentru că în casă era și o sobă de teracotă. Apoi, am găsit o familie, soț-soție, care m-au primit să locuiesc la ei. Nu mi-au luat chirie, în schimb îmi luau toată pensia. Adică, vreo 1.450 de lei.
Când am văzut că n-am un ban, n-aveam medicamente, am plecat la o femeie bătrână, Speranța. Care, cred, e bolnavă, că are ceva la cap, că mă bătea, mă bătea femeia aia!”, povestește, cu obidă, Tasia.
Primarul Mircea Gheorghiță confirmă și el spusele Aureliei Bibescu: „înainte de Paști, înainte de a o duce la cămin pe doamna, am găsit-o speriată, cu urme de lovituri peste tot!”.
„Mama dânsei a fost mai rea! Dar eu știu că nepoata nu a vândut casa, așa mi-a spus o vecină”, intervine și viceprimarul Petrică Ion.
„Da”, adaugă Aurelia Bibescu, „a făcut totul în secret, nu am știut ce s-a întâmplat cu casa”.
O lacrimă îi udă colțul ochiului, când rememorează cele întâmplate.
„Vai de mine, atunci când m-au dat afară, toți copiii, când se întorceau de la școală, mă vedeau în curtea casei părăsite și plângeau de mine. «Dar ce faci aici, Tasio?». De ce plângeți, măi? «Păi, ce bine o-ngrijeai mata pe a‘ bătrână!». Mi-e foarte greu, domnule vice, mi-e foarte greu! Mata mă cunoști, nu am jignit pe nimeni, nu am supărat-o pe mama, în comună am fost cuminte! Nu am greșit cu nimic!”, spune, cu durere, Tasia.
Acum, la 80 de ani, prin grija celor 2 edili ai comunei Ștefăneștii de Jos, Tasia a găsit un loc primitor, unde poate duce o viață decentă și unde este bine îngrijită de personalul Caminului „Sf. Ecaterina”. Deși încă nu s-a acomodat total cu noua sa situație, Tasia este foarte mulțimită de condițiile pe care le-a găsit la cămin.
„Să știți că aici suntem foarte bine îngrijite! Orice ceri, ți se dă. Dacă nu este, nu este. Bem și cafea! Nici nu mă așteptam la asta! E foarte bine, ne simțim foarte bine, mâncarea e bună. De 1 Mai ne-au dat mici. Am stat în curte, ne-au pus muzică! Avem și televizor. Nu ne zice nimeni – «închide televizorul pentru că consumi curent!». Poți să stai cu el aprins cât vrei. Putem să facem baie, așternuturile se schimbă des, e bine, ce să mai spun!”, spune Tasia.
Ani de zile, Ancuța Vlădoiu a „locuit” pe străzi
Ancuța Vlădoiu a trecut și ea prin aceeași dramă, după ce a fost alungată în stradă de rudele sale hrăpărețe, care au vândut casa părinților, fără să le pese de biata femeie.
La vârsta de 18 ani, Ancuța s-a căsătorit cu un bărbat din București, iar după moartea soțului, apartamentul în care locuiau cei doi soți Vlădoiu a fost luat de către fata din prima căsătorie a bărbatului, astfel că ea a fost nevoită să se întoarcă înapoi, în Ștefănești. Avea 62 de ani, pe atunci. De o vreme, după cum am aflat de la asistenta medicală a căminului „Sfânta Ecaterina”, se luptă cu un început de Alzheimer.
„M-am întors la casa părintească, cu două camere și o bucătărie, unde locuiau cei trei frați ai mei. Dar m-au dat afară, așa că stăteam pe stradă, la poartă, pe scaun!”, precizează ea.
„De fiecare dată când o întâlneam pe doamna, o vedeam mereu doar pe stradă. Și sunt câțiva ani de zile… Atunci, împreună cu o colegă de la departamentul de asistență socială, Reli Someșan, vecină cu doamna Vlădoiu, care s-a ocupat intens de acest caz, am reușit să o aducem aici, la cămin”, ne precizează și primarul Mircea Gheorghiță.
Primăria Ștefăneștii de Sus, asigură o parte din costuri
Primarul Mircea Gheorghiță ne-a precizat că aceste cazuri sociale au fost rezolvate cu sprijinul Consiliului local al comunei. Astfel, în urma unei hotărâri de consiliu, primăria plătește lunar o sumă de 3.000 de lei către căminul din Afumați.
„Am vizitat mai multe cămine care să le găzduiască pe cele două doamne, inclusiv în București, dar prețurile erau foarte mari, în jur de 7.000 de lei.
Aici, la Afumați, am găsit cel mai convenabil preț. Am ținut cont de veniturile celor două doamne și am venit și noi în sprijinul lor cu 3.000 de lei. Calculele au fost făcute astfel încât să acoperim costurile către cămin, dar să le mai rămână și ceva bănuți pentru tratamente.
Auzind de la dânsele și văzând cu proprii mei ochi că în acest cămin condițiile sunt atât de bune, dacă ne vom mai confrunta cu astfel de cazuri, ceea ce nu-mi doresc, tot aici le vom aduce. Mi se zbârlește pielea pe mine, când îmi aduc aminte cum le găseam pe aceste doamne dimineața pe stradă, iar acum le știu într-un loc sigur, unde sunt îngrijite.
Din cele două povești ale celor două doamne sper că vor învăța copiii, care în acest moment sunt îngrijiți de părinții lor, ca părinții lor să nu ajungă în aceeași situație ca Tasia și Ancuța. Să nu pună mai presus de viețile celor care i-au crescut dorința de îmbogățire. Pentru că bogăția este efemeră, dar dragostea față de părinții tăi trebuie să fie veșnică”, ne-a spus primarul comunei Ștefăneștii de Jos.
