“Am 25 de ani dar mă simt ca o femeie de 50. Mama a murit când aveam 19 ani şi am rămas cu tata şi sora mea mult mai mică decât mine. Cum tata muncea din zori şi până-n seară ca să ne asigure cele necesare traiului, am preluat eu rolul de mamă pentru sora cea mică. Ne-a fost greu tuturor, tata a început să bea foarte mult, iar eu la 23 de ani m-am căsătorit şi împreună cu soţul am avut grijă de Corina (surioara mea). Dar, când părea că lucrurile avea să intre pe făgaşul lor normal, a murit tata, iar ea a făcut un şoc şi, într-o zi pe când se afla la şcoală, nu s-a mai întors acasă. Am căutat-o peste tot, cu poliţia, dar în zadar. Am intrat la depresie, plângeam într-una şi nu credeam că o s-o mai revăd vreodată. Într una din zile, am văzut-o la un centru de sănătate mintală. Am intrat acolo şi am vorbit cu îngrijitoarea care mi-a spus că a fost adusă de pe stradă şi suferă de o afecţiune psihică ireversibilă. Între timp, soţul sătul de stările mele negative, crize de nervi şi plânsete, a ales să divor-ţeze. Din câţi oameni dragi am avut lângă mine, nu mai am pe nimeni. Sunt distrusă. Ştiu că o să mă refac după divorţ, chiar şi după moartea părinţilor, dar nu pot ac-cepta că sora mea pe care am crescut-o ca pe copilul meu, nu-şi va mai reveni. Cum să trăiesc cu gândul că ea e bolnavă?”
Diana Cicoară – Cernica
Răspuns:
Diana, eşti o persoană care merită toată admiraţia şi respectul. Este impresionantă povestea ta şi capacitatea ta de a trece mai departe peste problemele vieţii, asta dovedeşte că eşti o persoană puternică şi cu mari resurse şi calităţi umane. Din cauza evenimentelor negative ce s-au succedat aşa rapid te simţi împovărată şi ai impre-sia că vârsta ta este mult mai înaintată. Asta înseamnă că ai acumulat experienţă de viaţă care te face să înţelegi totul mult mai profund şi să ştii să faci alegeri pentru viitorul tău. Te-ai încărcat cu responsabilităţi care nu ţi erau dedicate şi de aici ai început să trăieşti sentimente de vinovăţie. Eliberează te de răspunderile pe care ţi le-ai asumat fără să vrei şi fără să fii pregătită şi care ai impresia că te-au copleşit! Nu te blama pentru ceea ce se întâmplă în viaţa ta! Uneori este de preferat să accep-tăm lucrurile ca atare pentru că nu putem modifica realitatea. Centrează te pe ceea ce poţi schimba şi îmbunătăţi în propria viaţă. Rişti să îţi iroseşti oportunităţi pentru tine şi să renunţi la starea ta de bine. Nu uita, cea mai importantă persoană din viaţa noastră suntem noi înşine! Poţi să faci ceea ce îţi stă în putinţă pentru sora ta, adică să o îngrijeşti şi să o ajuţi, fără însă a te neglija pe tine. Caută prieteni şi persoane cu care să petreci timp şi cu care să vorbeşti fără însă a reveni la aceleaşi teme care te frământă ci comută-ţi atenţia spre alte lucruri care să îţi facă plăcere!
