Mic şi negru, într-un vechi castel
Sta Neluţu Scoica supărat pe el,
Că buftenii iată, îi dădură vot
Să se ducă naibii, cu şleahta sa cu tot.
Plânse stăteau pe lângă el, creaturi ciudate
Pe care-n bătălie, le dusese-n spate:
Era plânsă toată, Chewbacca cea păroasă
Lângă ea şi Truţă, cel cu limba scoasă,
Mai zăcea pe acolo, arma interzisă,
Zburlici Ciudatul, cel cu mâna-ntinsă,
Pe la ghena plină, de afişe rupte,
Mişuna Pensionarul, cel cu sarcini multe.
Dintr-o dată, pe la poartă, apăru un sol
C-o mustaţă pe sub nas şi cu capul gol.
Tu eşti Radu?
Da stimate! Am venit ca să mă-nchin
Să refacem Alianţa, plini de ură şi venin.
Că pierdurăm împreună şi luptarăm amândoi,
Stăm acum pe bară, chiar ca doi gherţoi.
Hai să facem împreună, o treabă minunată,
Să mai iasă o ciordeală, ca să mai domnim odată
Să-i prostim pe sclavii, care nu votară
Şi să mai fim şmecheri, numai noi în ţară.
Acum te-ai trezit, Radule cel Trist?
Când am sunat eu goarna, mai ştii ce mi-ai zis?
Că tu eşti cel tare, că ai armata ta de vis,
Că vor cere îndurare toţi care au contrazis.
Că ai cavaleri destoinici, care de dorinţă ard
Că îi ai pe Pacostea, Creţu şi Richard,
Acum stăm deoparte ca doi popândăi
Şi-i vedem pe ceilalţi cum ies din odăi
Sărbătorind cu fală victoria totală
Şi căderea noastră, fizică şi morală.
Ştii tu oare Radu, ce probleme am
Ca pe toţi oştenii să îi ţin în ham
Să-i hrănesc mai bine, că de aia stau.
Fără mine, altă casă n-au!
Uite-l pe Zburliciul, Sabia-lunetă
Uite-o pe Chewbacca, asta mult brunetă
Uite vizitiul, fără mine moare,
Că gata, nu mai are maşina din dotare.
Eu pe toţi acuma, tre’ să-i ţin aproape
Să-i plătesc tot bine, de la mine-s toate
Nu mai merge visteria, să umblu la ea
Nu mai am nici cuplul Cupătru-Camandea
Nu mai vine „acasă”, nici măcar un leu
Toată cheltuiala, o suport doar eu.
Ia adu-l încoace Pacostea oştean
Să vedem în luptă, a scos şi el un ban?
Nu era el bine, când lucrări avea la noi
Bătea patru cuie, două vechi şi două noi
Aţi vrut s-aveţi de toate şi totul numai singuri
Ne-am luat un şut în spate şi masa-i fără linguri
Am rămas acasă, doar eu şi Moromeţii
Pe care-i citesc şi plâng de zguduie pereţii
C-a plecat şi doamna la munte-n depărtare
Pretinzând că iată, nu mai am valoare.
Acum vii tu Radule, să facem alianţă
Eu sunt zdreanţă, tu ochiul de faianţă,
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-a sfărmat campania şi despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
Acest articol este un pamflete, si trebuie tratat ca atare.
