Marian Petrache, preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, este un om hotărât şi totodată orientat în ceea ce priveşte problemele judeţului ce îmbrăţişează Capitala. Tocmai această apropiere, care a devenit deja o simbioză, ridică întrebarea: Bucureştiul sufocă Ilfovul, sau, din contră, va fi salvarea sa? După o discuţie de o oră cu preşedintele CJ, am aflat câteva răspunsuri la problemele cele mai presante ale județului.
Problema prioritară – apa și canalizarea
Unul dintre lucrurile presante pentru judeţ şi care cere o rezolvare urgentă, este canalul colector al apelor menajere reziduale Buftea-Bucureşti. Canalul taie în dia-gonală un teren proprietate privată, iar proprietarul are o hotărâre definitivă care îi stabileşte drepturile asupra terenului. Trebuie ca în scurt timp să găsim o cale de rezolvare cu acest proprietar, pentru că nu putem bloca toată canalizarea unui oraş ca Buftea, cu 25.000 locuitori. Există un plan de amenajare a teritoriului judeţului, început în 2003. Acest plan stă la baza master-planului serviciilor de apă şi canalizare, care reprezintă cea mai mare problemă a judeţului Ilfov. Master-planul de apă-canal este făcut doar pentru opt localităţi, cum ar fi Pantelimon, Bragadiru, Ciorogârla, Cornetu, Dobroieşti, Domneşti, din totalul de 40, câte sunt în judeţ. Pe fondurile europene, cele două mari linii de dezvoltare, respectiv apă-canalizare şi gestionarea deşeurilor , au fost pornite prost. Dacă ar fi fost cuprinse în portofoliul pentru apă-canal 30 de localităţi, ar fi fost disponibili la finanţare circa 300 milioane euro. Aşa, aducem doar vreo 70 milioane euro. Pe gestionarea deşeurilor, CJ nu s-a înţeles cu Primăria Capitalei şi astfel problema aceasta este tratată separat. Pe master-planul deşeurilor făcut pe regiunea Bucureşti-Ilfov, puteam lua 360 milioane euro, dar nu-mai pe Ilfov, luăm doar vreo 15 milioane. Am făcut demersuri către Primăria Capitalei ca să ne unim în acest scop, al accesării fondurilor pentru gestionarea deşeurilor.
O altă situaţie ce necesită rezolvare rapidă este cea de la Spitalul Judeţean Ilfov. Aici s-a organizat o licitaţie, pentru dotare, pe bani europeni, în valoare de 14 mi-lioane euro. Procedura de licitare a fost contestată, din cauza unor probleme ridicate de caietul de sarcini, prin care era distorsionat principiul liberei concurenţe. Deşi Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor a respins de două ori plângerile depuse, situaţia nu s-a deblocat până acum.
Şi în fine, o a treia, şi poate cea mai mare grijă a Consiliului Judeţean, o reprezintă hotărârea judecătorească definitivă şi executorie, (dar încă supusă unei căi de atac), prin care CJ Ilfov este executat cu suma de 64 milioane lei, în urma contractului cu Consiliul General al Capitalei, pentru transportul în comun din perioada 2006 – 2010. Trebuie găsită o cale de achitare a acestei datorii, însă fără să rămână CJ blocat din lipsa banilor.
Eu sunt de acord ca transportul să fie subvenţionat integral pentru elevi, prin abonamente gratuite. Pentru pensionari, am putea acorda două călătorii gratuite săp-tămânal, deoarece nu sunt bani pentru mai mult. Dar pentru elevi trebuie transport gratuit, fiindcă astfel contribuim la evitarea abandonului şcolar. Consider că trebuie mărită durata contractelor cu transportatorii privaţi, obligându-i astfel să aibă un preţ mai mic al unei călătorii, datorită amortizării într-un timp mai lung. Acordarea unui traseu către un singur operator nu este bună, pentru că astfel apare un monopol şi acel operator va putea stabili tarife discreţionare. Un singur operator pe un traseu ar fi de acceptat doar dacă va funcţiona cu un tarif minimal stabilit de noi.
Panseluţe contra servicii utile
Nu trebuie să ajungem în situaţia de a cheltui inutil bani, pentru că nu transportul este cea mai mare problemă a oamenilor din Ilfov. Mai mult îi doare cât plătesc la căldură sau care este preţul şi calitatea apei pe care o beau. Este şi motivul pentru care nu am inclus transportul în programul meu de guvernare locală. Ilfovul nu are capacitatea financiară să susţină transportul public. În multe locuri din România, comunităţile plutesc în panseluţe, dar calitatea serviciilor publice către populaţie este la pământ. Iată de ce sunt esenţiale standardele de calitate-preţ la serviciile publice. Să vă dau un exemplu: a existat ideea construirii unui bazin de înot la Nuci. Primarul a refuzat proiectul, lucru pentru care eu îl apreciez. Motivul refuzului este simplu: la Nuci majoritatea oamenilor sunt în vârstă, iar cei mai mulţi tineri sunt în Bucureşti. Dacă s-ar fi făcut bazinul, ar fi fost o dublă cheltuială inutilă, şi pentru construirea lui, şi pentru întreţinerea ulterioară.
Alt lucru important pentru Ilfov – înfiinţarea de grădiniţe cu program prelungit. Decât să bată maidanul toată ziua, mult mai bine pentru un copil ar fi să înceapă să înveţe ceva, între cei de vârsta lui şi sub supravegherea cuiva competent. Oricine vine cu iniţiative în acest sens, va avea tot sprijinul meu.