Sau Dănutz SRL, pentru cunoscuți. Contabilul șef al Bisericii Ortodoxe Române emană în ultima vreme decizii pe cât de abuzive, pe atât de ab-surde. Una dintre ele este cea care interzice preoților să țină slujbe în cimitirele particulare. Cu o nonșalanță diabolică PreaMercantilul Daniel calcă în picioare Constituția, substituindu-se puterii legiuitoare a țării și interzice cetățenilor dreptul de a avea o afacere. De ce sunt aceste cimitire spur-cate? Oare la înființare nu au fost ele sfințite de preoți ortotdocși? A expirat termenul de garanție a acestei sfințiri? Cei îngropați acolo au devenit peste noapte păcătoși? Eu unul nu pot să mă dumiresc ce argumente pot sta la baza acestei decizii, care mi s-ar părea de un hilar grotesc, dacă n-ar fi strigătoare la cer. Cum poți să-i refuzi serviciul religios unui om care, poate, toată viața a fost un sfânt, dar avut proasta inspirație să aleagă ca loc de îngropăciune un cimitir privat? Cu ce dăunează acesta credinței strămoșești? E peste puterea mea de a înțelege. Același lucru pot spune și despre refuzul de a sluji la căpătâiul unui om cu dragoste pentru Dumnezeu și semeni, doar pentru că dorește să fie incinerat? Cu ce este acesta mai prejos decât un sinucigaș căruia, totuși, i se face o slujbă sumară de înmormântare? Ar mai trebui amintite și tot felul de ritualuri grotești care, după păre-rea mea nu au nicio legătură cu preceptele cristice, ci sunt menite să mențină într-un obscurantism desuet credincioșii. Totul este un teatru absurd despre care nu cred că poate aduce credința în sufletele oamenilor, ci reprezintă numai o mimare a adevăratei credințe a cărei flacără arde, cu adevărat, doar în suflet. Nu mi se pare normal ca „șeful” Bisericii să aibă doar o singură precupare: să găsească orice mijloace pentru a strânge cât mai mulți bani, de unde și porecla care circulă printre preoți. Ar mai trebui ca, inspirați de perioada medievală a catolicismului, preoții să înceapă să vândă indulgențe, care să-i ferească pe păcătoși de chinurile Iadului. Dacă mai punem la socoteală și metehnele unor preoți care, de exemplu, fac trafic de etnobotanice sau conduc beți turtă, începi să te-ntrebi dacă nu cumva BOR are o problemă și s-ar impune o reformare din temelii a acestei instituții atât importantă pentru viaţa noastră spirituală. Se aud tot mai multe voci care critică această stare de fapt. Înalții ierarhi au, însă, un singur răspuns: acești critici sunt necredincioși care nu iubesc Biserica. Eu le-aș răspunde că, dimpotrivă, ei sunt cei care iubesc Biserica, dar nu și pe unii dintre slujitorii săi.
