Profesorii și învăţătorii formează – prin indivizi – specii
Ştiţi cum e: la început pare un vis improbabil. Apoi, devine inevitabil. Cum-necum, Liceul cu program sportiv, cu clasele I-XII din Clinceni a ajuns primul aşezământ de acest fel, din Ilfov. Mai e şi singurul. Prilejul mândriei e gata. Fără competitor, n-are altă şansă a confruntării performanţelor decât cu sine. Dură încercare.
Cu studiul, cum e?
Sportul de aici a devenit – prin munca migăloasă – vocaţie şi perspectivă.
La fel ca în orice şcoală normală. După programă, fără rabat. Baza materială didactică e consistentă: 9 săli de clase; 6 cabinete; 3 laboratoare; o bibliotecă de carte tipărită şi electronică; o sală de festivităţi; una de sport; alta de gimnastică; 3 terenuri de sport. Corpul profesoral e şi el pe măsură: 26 de cadre didactice; 26 calificate; 20 de titulari; 7 profesori de gradul I; 6 de gradul II; 5 cu definitivat, iar 8 sunt debutanţi.
Profesorul Ion Cornaciu e tot aici
Nu ştiu dacă aşa a fost să fie. Dar, oricum, e bine. Inspectorul şcolar general al ISJ Ilfov, profesorul Ion Cornaciu predă aici istoria. Pentru mine şi buna comunicare.
Întotdeauna dialogul cu el se înfiripă uşor şi cordial. Zilele trecute a organizat aici un “Cerc Pedagogic al Profesorilor de educaţie fizică şi sport”. Copii de toate vârstele pe stadion, mici fotbalişti, scurte reprize de meci, majorete, exerciţii demo sportive de grup.
Invitaţi strategici
Un asemenea complex şcolar se cere ştiut, aflat de cât mai mulţi oameni. Aşadar, ca inspector general, Ion Cornaciu a trecut la treabă şi a adus invitaţi la programul zilei. De unde? Din judeţele apropiate: Dâmboviţa, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi. Cercul Pedagogic a fost conceput şi ca un demers de promovare a liceului. Unii invitaţi nici nu ştiau că la Clinceni există aşa ceva. Iar şcolii îi trebuie cât mai mulţi copii cu aptitudini sportive, cu îndemn către performanţă.
Era de aşteptat
Ştiam că odată pornit la dialog cu profesorul Cornaciu, e greu să închizi reportofonul. Discuţia despre învăţământul ilfovean a fost lungă, cu date şi argumente ale actualităţii. Dar şi ale grijilor. Însă, spaţiul de azi e neîncăpător. Promit să revin. Deocamdată, aflaţi că…
Prof-ul de istorie şi-a deschis muzeu
În şcoală. Adică, în chiar Cabinetul său de Istorie. Se transformă din inspector şcolar în ghid şi te poartă prin istoria lumii şi a artefactelor, de care e mândru. În colecţia de numismatică, îmi arată o tetradrahmă de argint, din Grecia Antică. Are chiar o piesă bibliofilă valoroasă. E o carte veche bisericească, de pe la 1680, din vremea domniei lui Constantin Brancoveanu – o cazanie, scrisă în cuvinte româneşti, dar cu alfabet chirilic. Ce dacă e din propria lui moştenire de familie. I-a trebuit aici, să o arate copiilor. N-a vrut să o facă bani, sau să o ţină acasă, în bibliotecă.
Are dreptate profesorul Cornaciu când zice că: “lucrurile bune se află acolo unde oamenii sunt implicaţi sufleteşte”.
El se referea la învăţământul din judeţ.
Eu l-am văzut cu cartea veche în mână.
