De mai bine de o săptămână, România fierbe. Gigi Becali e la pușcărie. Supermediatizatul latifundiar naște și de acolo de unde se află polemici și controverse. Televiziunile s-au mutat, la rândul lor, în fața penitenciarului Rahova. Transmit din minut în minut ce mai face deținutul Becali. Aflăm, într-una din zile, că omul a fost fericit. A mâncat brânză!
Apoi ni se descrie și meniul celor trei condamnați în același dosar, colegi de celulă: dimineața, margarină cu marmeladă, la prânz supă cu găluște și iahnie de fasole cu cârnați, seara, tocăniță de legume. Și tot așa, langa-danga, din zori până în noapte. Pe unde te duci, este subiectul la ordinea zilei. Interesant este, însă, că aproape nimeni nu consideră că, în sfârșit, s-a făcut dreptate și cei care au prejudiciat statul cu aproape 1 milion de euro au primit pedeapsa meritată. „Păi ce”, îl aud pe unul, „a furat de la tine?” „A furat de la stat!”
Așadar, nimeni nu neagă că Becali ar fi făcut matrapazlâcuri, ci că acestea nu au nicio importanță, pentru că „a furat de la stat”. Stat, care ne fură, la rândul lui, pe noi ăștia amărâți. Bine i-a făcut haiducul Gigi, Statului! Șo, pe el! În fond și la urma urmei, Becali este singurul dintre toți cei care s-au înfruptat din bogăția țării care i-a mai și miluit pe amărâți. Ce mai, un haiduc în toată puterea cuvântului! Ia de la bogați și dă la săraci! Ba, mai mult, susținătorii „latifundiarului din Pipera”, cum a fost botezat de media, spun că bietul de el a fost condamnat pe nedrept. Că e nevinovat. Argumentul? Tranzacția cu terenurile MApN a fost aprobată de CSAT, iar președintele de atunci, Emil Constantinescu, a fost de acord. Un argument destul de solid, la prima vedere. În acest caz, poate că cercul celor învinuiți ar trebui lărgit, iar Gigi eliberat, pentru că prost nu este cel care cere, ci acela care dă!
Oricum, ce se întâmplă acum în România este de domeniul ridicolului și al penibilului. Nimeni nu se întreabă cum au reușit atâția să se îmbogățească peste noapte, pornind de la bișnița cu bilete de cinema și blugi turcești, pentru ca mai apoi să devină patroni de echipe de fotbal, europarlamentari și latifundiari. Prin metode cinstite? Haida-de! Acest personaj, Gigi Becali, s-a creat pe el însuși, beneficiind copios de sprijinul mass-media.
Cu o viclenie, o șiretenie nativă el și-a construit o aură de om credincios, de filantrop, de părinte al celor oprimați. Mediatizat cu o voluptate perversă de televiziunile ahtiate după audiență, ipochimenul a ajuns un fel de exponent al poporului român. Măscărici și circar, a prins din plin la cei mai „săraci cu duhul”, care și-au făcut din el un idol și un exponent al succesului în afaceri, un model demn de urmat. Mie, unul, mi se pare trist ce se întâmplă. O fi Becali vinovat, sau nu, mă interesează mai puțin. Dar, să văd un premier și un președinte de Senat că deplâng soarta individului și sunt solidari cu el, mi se pare strigător la cer.
Măcar datorită funcțiilor pe care le îndeplinesc, mi s-ar fi părut necesară o minimă decență. Altfel, ne așteaptă o „becalizare” a întregului neam românesc!
