Campionatul Mondial de Anduranță Ecvestră pentru Juniori și Tineret 2025 a început, efectiv, sâmbătă, în zori. A fost o zi a rigorii și a rezistenței. Startul s-a dat în jurul orei 06.45, după o noapte în care echipele au verificat încă o dată fiecare detaliu, de la potcovire până la punctele de hidratare.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov ediția print nr. 772
În spatele dimineții perfecte s-a aflat o logistică pe măsură: delegațiile au ajuns cu câteva zile înainte, iar caii de elită au fost aduși pe Aeroportul Henri Coandă în containere aeriene, inclusiv cu aeronave cargo de tip Boeing 747 și Boeing 777, scenă rară chiar și pentru marile capitale sportive ale lumii. Coborârea boxelor speciale, escorta către grajduri, verificările veterinare și transferul către baza de concurs au arătat că România a funcționat la standarde de ligă mare, din hangar până în vet gate.
Proba a așezat în centru esența anduranței: maratonul sporturilor ecvestre, o cursă contra-cronometru pe distanțe lungi, structurată în bucle succesive, în care performanța nu se măsoară doar în timpi, ci în calitatea managementului om–cal. Traseul a fost desenat astfel încât să pună la încercare ritmul susținut, inteligența în dozarea efortului și rapiditatea recuperării după fiecare segment. La capătul fiecărei bucle, vet gate-ul a devenit locul decisiv al zilei: medici veterinari și oficiali au verificat pulsul, hidratarea și starea generală, iar caii au continuat doar după coborârea frecvenței cardiace sub pragul impus și după acceptul explicit de a continua cursa. Nu s-au folosit pinteni sau cravaşe, regulile au protejat animalul înaintea oricărei ambiții sportive, iar controlul final a validat, ca de fiecare dată în această disciplină, nu doar ordinea sosirii, ci și integritatea fiziologică a calului. De aici a și decurs frumusețea aparte a zilei: o competiție intensă și totodată tăcută, făcută din gesturi scurte, apă rece, gheață, prosoape, cronometre, respirații numărate.
Publicul a înțeles repede că anduranța nu este o probă a spectacolului imediat, ci o dramaturgie a detaliilor. În vet gate s-au trăit momentele de maximă tensiune, când secundele au cântărit, iar fiecare bătaie de inimă a decis dacă o echipă merge mai departe sau se oprește. În teren, pe poteci umbrite, pe margini de câmp, s-a văzut munca invizibilă: alegerea ritmului, momentele pentru verificarea mersului, schimbul scurt de indicații între călăreț și echipa de asistență, hotărârea de a cumpăni între viteză și conservarea resurselor.
România a intrat în cursă cu o echipă tânără și motivată, pregătită în ani de muncă pe traseele anduranței, Buftea având un rol esențial. Au fost incluși în echipa României Ana Iarina Cosma (Fedro Dei Laghi), Andreea Alina Beatrice Cristache (Amani De Pawi), Ianna Bancioiu (Wiki On Ice), Mario George Savin (Shaman), Mihai Tiberiu Popescu (Chimura), Raul Alexandru Lujerdean (Altair) și Sofia Elena Berevoianu (Lady In Red), alături de un nucleu extins în care s-au aflat Baliș Daniel Ioan (Everta) și Baliș Diego Leon (Zagira). La Buftea, s-a ”crescut” un model organizatoric: grajduri temporare și boxe mobile dispuse ca într-un oraș al sportului, trasee gândite pentru siguranță și flux, vet gates dimensionate corect, circuite separate pentru cai și public, spații de răcorire a cailor, zone de triaj și spații pentru monitorizare veterinară continuă.
Dimineața a început la secundă și s-a terminat în standarde
Harta participanților a fost pe măsura ambiției. Au fost prezente delegații din Algeria, Australia, Bahrain, Belgia, Brazilia, Bulgaria, China, Croația, Elveția, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Libia, Malaysia, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tunisia, Turcia și Ungaria. Această densitate geografică a confirmat statutul de unic campionat mondial FEI organizat în Europa de Est pentru această categorie de vârstă și a arătat că traseele din Buftea au intrat în conversația globală a disciplinei. Faptul că o parte dintre cai au sosit cu avioane cargo, însoțiți de medici și tehnicieni, a fost semnul cel mai limpede al nivelului la care a operat organizarea: formalități veterinare internaționale respectate la literă, transferuri rapide și sigure, acomodare în grajduri aerisite, acces facil către punctele de control.
În miezul zilei s-a văzut exact ce înseamnă această probă pentru sportivii foarte tineri: o lecție de știință aplicată în mișcare. Pentru România, campionatul a fost o nouă piatră de hotar. Buftea are, deja, ani de experiență în anduranță – de la Cupa Shagya la campionate balcanice, de la concursuri naționale și internaționale – însă ziua ”mondialului” a așezat totul la o altă altitudine: trasee omologate în detaliu, circuite de acces clare, protocol veterinar fără fisură, echipe disciplinate și o comunicare cu publicul care a explicat, pe înțeles, de ce în anduranță linia de sosire nu este niciodată singurul adevăr al clasamentului, cu un respect unanim pentru regula supremă a disciplinei: sănătatea calului.
Istoric, anduranța a devenit disciplină FEI în anii ’80 și a crescut continuu în tehnicitate și siguranță, inclusiv prin praguri cardiace stricte și interdicția folosirii pintenilor sau a cravașei. România a intrat activ în această cultură în anii 2000, a format arbitri, medici și stewarzi și a construit, în jurul Buftei, o viziune care a livrat acum un campionat mondial în care regulile au fost nu doar citite, ci trăite.
Ziua competițională s-a încheiat fără incidente, confirmând că România a reușit să organizeze la Buftea o competiție de anduranță ecvestră la standarde internaționale. Sportul a demonstrat încă o dată că legătura dintre om și cal este esența acestei discipline și că respectarea regulilor face diferența.
