V-am povestit, în multe rânduri, despre talentul românului de a-și da cu stângul în dreptul sau cel de a-și tăia craca de sub picioare, în ceea ce privește accesarea și cheltuirea fondurilor europene. Descriam atunci frenezia celor care participă la licitații, fac contestații după contestații, doar-doar vor reuși să pună tălpi adversarilor și, eventual, să „asomeze” și capra acestora. Spuneam atunci cum se ratează, din cauza atâtor „Gigi Contra”, accesarea și cheltuirea banilor europeni și cum proiecte importante se duc pe „apa Sâmbetei”. Acum, am aflat, însă, una mult mai gogonată, care m-a lăsat cu gura căscată (n-am găsit altă rimă). Ei bine, iată gogomănia care ar putea duce la pierderea unui sfert din finanțarea unor proiecte cu fonduri europene, aflate în derulare.
Sunt convins că, în Ilfov, mulți au auzit de ADRBI și cu ce se ocupă instituția respectivă. Dar, pentru o mai bună clarificare a atribuțiilor acestei organizații nonguvernamentale, să vedem ce scrie pe site-ul „dumneaei”. Așadar, „ADRBI are ca sarcini elaborarea și reactualizarea Planului de Dezvoltare Regională (PDR), a planurilor și programelor aferente la nivelul regiunii, asigurarea managementului tehnic și financiar al Fondului pentru dezvoltare regională, în scopul realizării obiectivelor prevăzute în programele de dezvoltare regională, selectarea, contractarea, monitorizarea și verificarea proiectelor finanțate prin intermediul agenției, promovarea regiunii și a activităților care decurg din politicile de dezvoltare regională.” Am încheiat citatul.
Toate bune și frumoase, dar i-auzi ia, cu ce se mai ocupă drăguța de ADRBI. Zilele trecute, instituția a propus Ministerului Dezvoltării corecții de 25% din finanțarea mai multor proiecte aflate în desfășurare în tot județul. Motivul? Nu au fost respectate anumite norme la postarea proiectelor pe SEAP, în ceea ce privește achizițiile. Numai că, beneficiarii proiectelor nu au nicio vină. Pe vremea când fuseseră puse pe site-ul SEAP, serviciul impusese un anumit număr de semne pentru postările respective, care erau absolut insuficiente. De aceea, anunțurile au fost reduse la sânge, omițându-se, astfel, inevitabil, anumite elemente, care s-au dovedit, ulterior, esențiale pentru ADRBI. Plini de zel, funcționarii respectivei instituții au intervenit cu promptitudine și au elaborat propunerea de mai sus. Așadar, cei care se ocupă de bunul mers al proiectelor vor trebui să plătească, din buzunarul propriu, un sfert din valoarea investițiilor, deși nu au, repet, nicio vină! Se pierde astfel un sfert din fondurile europene, din cauza unor scârța-scârța pe hârtie, care vor să dovedească cât(sic) de „vigilenți e ei”. Nu de aceeași promptitudine dau dovadă funcționarii ADRBI atunci când trebuie să deconteze cheltuielile lucrărilor aflate în curs de derulare. Sunt cazuri în care primăriile au contractat credite pentru a-și onora facturile, deoarece banii care trebuiau virați de zeloasa instituție au ajuns la beneficiari după luni și luni de zile. Cum justifică ei această situație? „Suntem prea puțini!”, strigă toți într-un glas. Dar nu la fel de puțini au fost atunci când au făcut inepta propunere. De aceea sugerez ca, de aici înainte instituția să se numească Adrbi’nepția.
