@ La Parohia Bucoveni din Flămânzeni, oamenii și-au așezat durerile în fața altarului și au plecat acasă cu mai multă speranță în suflet
În orașul Buftea, oamenii își găsesc adesea alinarea în rugăciune, mai ales atunci când grijile și încercările vieții le apasă sufletul. În seara zilei de 7 mai, lăcașul de cult al Parohiei Bucoveni din cartierul Flămânzeni și-a deschis larg porțile pentru credincioșii veniți să-și așeze poverile în rugăciune și să-I ceară lui Dumnezeu sănătate, pace și întărire.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 804, ediția print
Sub lumina blândă a candelelor și în mireasma tămâii care se ridica lin spre cer, preoții din Buftea și din împrejurimi au săvârșit Taina Sfântului Maslu, slujba prin care omul își deschide sufletul înaintea lui Dumnezeu și își caută vindecarea. În biserica închinată Adormirii Maicii Domnului din Flămânzeni, încă din primele clipe, rugăciunile rostite cu o credință neasemuită păreau că aduc mai multă seninătate, iar cântările bisericești aveau să așeze peste oameni o stare de împăcare și nădejde. Pentru mulți dintre cei prezenți, această seară a fost asemenea unei mângâieri venite într-un moment greu. În mijlocul atâtor frământări și alergări cotidiene, oamenii simt tot mai mult nevoia unor clipe în care sufletul să poată respira în tihnă, iar gândurile să se limpezească în rugăciune.
Tineri și vârstnici, părinți și copii, oameni încercați de boală sau de poveri nevăzute au participat cu emoție la slujba de Maslu, din Parohia Bucoveni. Lăcașul de cult a devenit neîncăpător pentru mulțimea celor care au venit să se roage pentru sănătate, pentru armonie în familie și pentru lumină în viața lor. Mulți dintre ei au rămas cu ochii închiși și cu mâinile împreunate minute în șir, ca și cum, pentru o clipă, toate durerile lumii se așezaseră în fața lui Dumnezeu. În rugăciuni se simțea dorința sinceră de bine, de întărire sufletească și de apropiere de cele sfinte. Iar atunci când oamenii se roagă împreună, cu credință și inimă curată, între ei se naște o legătură aparte, care aduce speranță chiar și acolo unde părea că nu mai există putere de a merge mai departe.
Gheorghe Pistol, primarul orașului Buftea: ”Aici găsim încrederea că Dumnezeu ne este aproape indiferent de vremuri”
Printre credincioșii care au luat parte la această seară de suflet s-a aflat și primarul orașului Buftea, Gheorghe Pistol, prezent de fiecare dată la marile momente spirituale ale orașului. ”Am participat cu multă bucurie la această slujbă binecuvântată. Sunt momente în care oamenii se apropie unii de ceilalți și își regăsesc credința și puterea sufletească. Rugăciunea spusă împreună are o forță aparte și cred că astfel de seri aduc mult bine în inimile oamenilor. Biserica rămâne locul în care găsim speranță, mângâiere și încrederea că Dumnezeu ne este aproape indiferent de vremuri”, ne-a spus Gheorghe Pistol, primarul orașului Buftea. De altfel, preoții din Buftea au transformat aceste întâlniri de rugăciune într-o frumoasă tradiție a orașului. Lunar, într-una dintre bisericile localității, credincioșii se adună pentru a înălța împreună rugi de sănătate, pace și alinare. Sunt seri în care oamenii lasă pentru câteva ceasuri grijile lumii deoparte și își regăsesc, în tăcerea rugăciunii, lumina din inimă.
O biserică veche, cu suflet de poveste
Așezată pe marginea lacului, între copaci bătrâni și amintiri de aproape două secole, biserica Parohiei Bucoveni poartă în zidurile sale o poveste fascinantă despre credință, dăruire și continuitate. Actualul lăcaș de cult a fost rectitorit în anul 1850 de domnitorul Barbu Dimitrie Știrbey, unul dintre cei mai importanți conducători ai Țării Românești. În acea perioadă, moșia Buftea-Bucoveni ajunsese în proprietatea familiei Știrbey, iar domnitorul a dorit să înfrumusețeze și biserica satului Flămânzeni, oferindu-le oamenilor un loc trainic de rugăciune și reculegere. Înaintea actualei biserici exista aici o mică bisericuță de lemn, ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea de comisul Constantin Râmniceanu, semn că aceste locuri au fost încă din vechime legate de credință și de tihna sufletească. Farmecul lăcașului se păstrează și astăzi. Iconostasul și mobilierul vechi poartă influențe neogotice rare pentru acea perioadă, iar jilțul domnesc împodobit cu acvila cu aripile larg deschise amintește de vremurile în care bisericile erau ridicate nu numai pentru frumusețea lor, ci și pentru sufletul oamenilor. Anii au trecut peste zidurile sale, dar nu au reușit să stingă lumina care arde aici de aproape două sute de ani. Astăzi, biserica din Flămânzeni este un loc în care trecutul și prezentul se întâlnesc în aceeași rugăciune, iar oamenii vin să-și așeze grijile în rugăciune și să plece mai împăcați, mai puternici și mai aproape de Dumnezeu.
