În 1990, când românii se dezmeticiseră după Marea Înghesuială din decembrie ’89, scandau disperați pe la toate mitingurile de protest „16-22, cine a tras în noi?”. Acum, după 24 de ani, scandarea ar trebui să sune ca în titlu. O să vă întrebați, de ce? Pentru că lu’ nenea Guvernoiu, progenitura lu’ nenea Useloiu îi trăsni să umble la cota unică, de 16%. Mai exact, s-o crească până la 22%. Motivul? Cică nu sunt încasări suficiente la buget, că lipsesc „fo” 6 miliarde, numai anul acesta, pentru că încasările nu sunt corespunzătoare. Și că nu se pot mării pensiile și salariile cu 4%. Stai așa, vrei să-mi iei 6% ca să-mi poți da înapoi 4%? Tare, așa gheșeft! Și atunci, grăi Ponta: „Tre’ să găsim o idee dășteaptă!” Și o găsiră, beleregii… Ce contează că în programul de guvernare se spune că nu se va umbla la cota unică, ba, mai mult, în timpul mandatului se vor introduce cote diferențiate de 8%, 12% și 16%, în funcție de venituri? Ce contează că această măsură este total antieconomică în vremuri de criză? Oare crede nenea Guvernoiu că dacă a întâmpinat dificultăți cu colectarea cotei de 16%, va avea succes cu cea de 22%? Se vor buluci românii să plătească un impozit cu 6% mai mare? Haida-de! Că nu mărești fiscalitatea în vremuri de restriște economică, o știe și un prunc aflat în clasa pregătitoare… Dar, deh!
De aceea, bibiloilor, vă propun, nu o idee deșteaptă, ci una la mintea cocoșului! Reduceți, bre, evaziunea fiscală! Măcar, cu cincizeci la sută! O să vă umpleți de bani! Eu am aflat asta, în jumătate de oră, pe internet. Dacă voi nu știți, sau numai vă prefaceți că nu știți, vă prezint cîteva statistici seci, care spun mult despre putirința voastră de a gestiona această țară. Așadar, Consiliul Investitorilor estimează, pentru anul 2012 (pentru că în 2013, nu s-a terminat, încă, de furat), că evaziunea reprezintă 14,5% din PIB, mai concret, vreo 18 miliarde de euro, adică vreo 56 de milioane de coco pe zi. Pe primul loc, în acest domeniu, este încasarea TVA, unde se pierd 8,32% din PIB, anual. Urmează CAS-ul neîncasat, care se ridică la 20 de miliarde de lei pe an (3,42%) din PIB, apoi accizele la alcool și țigări. Valoarea acestei evaziuni se apropie de cea a acordului cu FMI, de 19,5 miliarde de euro. Fără comentarii… Și dacă tot susțineți că nu găsiți soluții, vă dau eu una. Trimiteți, fraților, niște oameni integri să se școlească la IRS-ul (Fiscul) american, și creați o instituție asemănătoare, care să rezolve problema! Pentru că acolo există o vorbă, am mai spus-o: de IRS și de moarte nu scapă nimeni! Tot această instituție l-a băgat la zdup pe vestitul Al Capone, pe care nu puteau să-l dovedească mafiot, dar l-au prins cu contabilitate dublă și de aici i s-a tras sfârșitul. Vedeți ce simplu e? Dacă vrei cu adevărat, poți! Da‘ vă convine? Cum să vă convină? Prietenii știu de ce!
Așadar, în urma acestei succinte analize, ce concluzii putem trage? Ce avem noi aici? Prostie, sau reavoință? Eu aș zice că avem dintr-amândouă. Din plin și pe săturate!!!
