Se împlinesc, iată, 24 de ani de la ceea ce s-a numit Revoluția Română. Aproape un sfert de veac… Cu ce ne-am ales din acel moment unic, noi, cei în sufletul cărora înflorise o speranță inimaginabilă într-o revenire a României pe un făgaș normal? Cu praful de pe tobă, aș spune. Ceea ce se-ntâmplă acum în țara noastră seamănă cu un teatru al absurdului.
Revoluția, sau „Loviluția”, cum au numit-o unii, a pornit cu stângul. Ea a trebuit să fie una sângeroasă. Carnajul din decembrie ’89 era menit să legitimeze o putere ulterioară formată din eșaloanele 2 și 3 ale nomenklaturii și din „băieții cu ochi albaștri”. Vinovații pentru cei o mie de martiri au dispărut în ceață. Teroriștii care otrăveau apa și „trăgeau din toate pozițiile”, cum ne spunea „Emanatul”, nu au fost găsiți nici până în ziua de azi. Victimele lor stau mărturie unei manipulări grosolane, care, spun unii, ne-au făcut să ne omorâm unii pe alții. Cățărați pe mormanele de cadavre, emanații au încercat să fure Revoluția. Și au reușit.
Au urmat 10 ani de „epocă Iliescu”, care a mătrășit idealurile Revoluției, în numele „democrației originale”, propovăduite de comunistul cu „față umană”. În această perioadă, așa-zisele reforme au pus economia pe butuci. „Marea Privatizare” a fost o glumă proastă. Cupoanele, care trebuiau să-i facă pe toți românii „proprietari” au ajuns pe mâna te miri cui. Rechinii Revoluției, foști ofițeri de Securitate care lucraseră în comerțul exterior, și-au tăiat hălci grase din economia țării, pe unele vânzându-le la „fier vechi” devenind, astfel, peste noapte, miliardari. Tot în acest „obsedant deceniu” democrația a umblat cu capul spart. Mineriadele iliesciene au discreditat România în fața întregii lumi. Reformele economice „au fost sublime”, vorba lui Cațavencu, dar nu au făcut nimic altceva decât să distrugă și ceea ce mai funcționa, încă.
Pe fondul acestor frământări ale societății postrevoluționare, a luat naștere o clică politică (nu pot să o denumesc clasă) care nu avea decât un singur scop: cum să fure mai bine, cum să se îmbogățească pe spinarea amărâților. Maeștri în manipulare, ei au reușit să amețească electoratul și să-l facă să voteze promisiuni deșarte, pe care le-au uitat de îndată ce s-au văzut cu pâinea și cuțitul în mână. Și nu au pregetat să-și ridice poalele-n cap și să le ofere celor care îi aleseseră, nu pâine, ci doar circ, în timp ce ei se înfruptau, nesățioși, din bogăția țării.
Și iată, după 24 de ani, România se află
într-o situație ingrată. O economie care gâfâie, o anomie care bântuie societatea, sărăcia care cuprinde pături sociale tot mai largi și români debusolați care, în proporție de 35%, conform ultimelor sondaje, nu-și doresc nimic altceva decât să părăsească această țară, în timp ce ei, cei cățărați în vârful puterii le zâmbesc disprețuitor, îndrugând minciuni de păcălit copiii…
