Fraților, a-nceput! A început campania electorală pentru Parlamentul European. Sub ce auspicii se va desfășura aceasta? Între ce coordonate? O primă coordonată certă este indiferența, ca să nu zic lehamitea cu care „euroalegătorul român” întâmpină acest scrutin. Dacă în 2009, abia s-a ajuns la un procent de participare la vot 27,4%, anul acesta analiștii estimează o participare și mai redusă. Un motiv ar fi neîncrederea crescândă în politicienii români. Pe de altă parte, Bruxelles este departe, iar europarlamentarii români nu au excelat prin activitate, obișnuiți, poate, cu moțăiala generală din Parlamentul României. Spuneți-mi, mie, numele câtor europarlamentari cunoașteți și ce activitate au avut ei în PE. Iar 22 dintre aceștia, din 33, cât sunt acum, mai vor „o tură” pe la Bruxelles. Ce-au făcut ei, pentru țărișoara lor? Există, totuși, o excepție care să confirme regula, Monica Macovei. Dar, vorba-ceea, cu o floare… Ce „succesuri” să le ceri, când România era reprezentată în forul legislativ european de specimene precum EBA sau „Jiji” Becali?
În atari condiții, nu „se vor putea alege”, decât dacă au în spate un partid cu o structură organizatorică bine pusă la punct, în teritoriu. Și, mai ales în mediul rural. Aici se va da bătălia. Primarii, sunt singurii capabili să asigure un număr de voturi suficient să-i propulseze pe eurocandidați în fotoliul de la Bruxelles. La țară și în orașele mici, legătura dintre edili și alegători este mult mai strânsă și mai persuasivă, astfel încât, cei dintâi pot „culege” voturile necesare candidaților partidului din care fac parte. Așadar, este cât se poate de limpede că cei cu cele mai mari șanse sunt PSD-UNPR-PC, PNL și PDL, care au structurile cel mai bine puse la punct. Celor trei formațiuni le suflă în ceafă PMP, progenitura băsesciană, care ar putea avea oareșce șanse prin atragerea voturilor unor dezamăgiți de PDL și PNL, dar fani Băsescu. Așadar, din 15 partide și 8 independenți, PSD speră la 13 locuri, PNL vreo 7, iar PDL 5-6. Restul se vor împărți frățește între PMP și alții.
Dar să vă spun și cât de profitabil este să fii europarlamentar. Ei bine, un ales european are un salariu net de circa 6.200 de euro. Pe lângă bănuții ăștia, care pentru un director ASF ar fi un mizilic, europarlamentarul nostru beneficiază de mai multe indemnizaţii (pentru cheltuieli generale, indemnizaţii de şedere, indemnizaţii anuale de călătorie), de rambursarea cheltuielilor de deplasare, precum şi de circa 20.000 de euro, lunar, pentru angajarea asistenţilor. O fi bine? Eu zic că da. Stai fumușel la Bruxelles (n-am găsit altă rimă) și te faci că participi la procesul legislativ, trai neneacă pe banii Coanei Europa!
