Primari. Cel puţin asta se întrevede în spatele spuselor lui Liviu Dragnea, care afirmă că aleșii locali se plâng că nu le mai plac partidele din partea cărora au candidat. Că la nivelul administraţiilor locale este harababură din cauza noilor partide și alianţe apărute în urma ruperii USL. Că, spune Dragnea, în această situaţie, vezi Doamne, localităţile nu se mai pot dezvolta! Aici se întrezărește un șantaj subtil: dacă nu vă încolonaţi în rândurile noastre, mai vedeţi voi bani la Sfântul Așteaptă! Pentru aceasta, PSD oferă o soluţie la fel de imorală ca și însuși partidul care o propune. Este imperios necesar ca, pentru a scoate ţara din haos, pasămite, să se dea un act normativ prin care primarii să opteze pentru un partid, în decurs de două săptămâni, fără să își piardă mandatul, afirmă, ritos, Dragnea. Adică, mai pe înţelesul maselor, hai să legiferăm migraţia politică, ce naiba! Să te crucești, nu alta! Eu, unul, nu am auzit vreodată de o astfel de iniţiativă în vreunul din statele membre UE! Asta e, democraţia românească debordează, în continuare, de originalitate!

Ce demonstrează această propunere, care ar putea părea năstrușnică, dacă nu ar fi machiavelică? În primul rând, concepţiile cu iz totalitar care guvernează gândirea politică pesedistă. Apoi, dispreţul faţă de lege și mai ales faţă de legea fundamentală, Constituţia, pentru că un astfel de demers este neconstituţional, pentru încalcă o lege organică și pentru că generează discriminare. În al treilea rând, atestă lipsa de moralitate în lupta politică, conform principiului scopul scuză mijloacele, cât timp ne aflăm la putere, care stă la baza convingerilor politice pesediste. Și, în al patrulea rând, atitudinea PSD și a aliaţilor acestora denotă FRICA. Frica de a pierde alegerile din noiembrie. De unde izvorește această frică? Din faptul că, la nivelul administraţiilor locale, Opoziţia stă mult mai bine decât PSD-UNPR-PC. Iată, așadar, ce-i aruncă în lupta pentru furtul politic al primarilor și, implicit al primăriilor, pe Dragnea&Co.

Pe de altă parte, mi se confirmă o convingere mai veche. Partidele din România nu fiinţează pe principii doctrinare ci pe baza unor, interese cu iz mafiot și a zicalei „după noi, Potopul!” Acest fapt este dovedit și de voluptatea cu care aleșii naţiei practică un sport, care, iată, este pe cale să devină unul naţional: traseismul politic.

Pericolul care ne paște este unul mare. Dacă întreprinderea pesedistă va izbândi, ea va avea repercusiuni la nivel naţional. Sub guvernarea pesedistă, România ar putea reveni la un Parlament monocolor, aidoma Marii Adunări Naţionale din vremuri de puţin timp apuse. Consiliile Judeţene, primăriile și primarii s-ar înroși în unanimitate, doar-doar or căpăta ceva bănuţi de la Centru. Centru care va tăia și spânzura după pohta inimii, în lipsa unei Opoziţii pe măsură. Oare asta își doresc românii?