Mărturisesc că văzând-o pe Nuți Udrea flutu­‑rându-și cosițele bălaie prin pădurea de microfoane și camere de luat vederi din fața sediului DNA, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Cum, et tu Nutzi? Sperasem, ca boul, că carismatica (sic!) blondă rămăsese neprihănită de dihania corupției. Că, femeie fiind, nu pusese botul la matrapazlâcurile fostului soț, cu nume de galinacee. Că rămăsese o rara avis printre atâția politicieni venali. Se pare că m-am înșelat.

Așadar, acum toată lumea se întreabă: este Nuți nevinovată, au ba? Ea susține, sus și tare, că totul este o înscenare. N-am găsit altă rimă! Că habar n-a avut ce învârtea cocoșelul prin ogradă. Că, de fapt, totul este pus la cale de servicii. De directorul adjunct al SRI, mai exact. Coldea, și mai exact. Că ea n-a spălat nimic altceva decât chiloței și ciorăpei. În niciun caz vreun ban, Doamne ferește! Doar cocoșelul cel rău și corupt se ocupa cu tot felul de mișmașuri de care ea n-a avut știință. Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai curată din țară? Albă-ca Zăpada politichiei românești, Nuți Udrea.

Numai că, rolul pe care-l joacă, nu e prea credibil. Că știa destule despre mișculațiile soțului său, o dovedește și turnătoria de la DNA, conform căreia directorul adjunct al SRI i-ar fi cerut imaculatului său consort să „doneze” 500.000 de euroi patronului Guiță TV (ca să ne păstrăm în arealul zoologic). Păi dacă știa asta, de ce, ca un cetățean și parlamentar onorabil, nu a dat fuguța la DNA să-l dea în gât pe șpionul cel corupt? De ce acum, când se vede încolțită, și nu atunci, când răufăcătorul sereist putea fi prins cu rața-n gură? Mă rog, toată povestea aceasta este stupefiantă. Și, dacă o fi adevărat ce spune diva blondă a politicii dâmbovițene, începi să te întrebi: mai există pe undeva, prin instituțiile statului de drept, cineva care să nu se fi contaminat de virusul corupției? Eu cred că nu! Micuța pârâcioasă poate fi dată ca exemplu, în acest sens.

 

Și pentru că tot veni vorba de pârăcioși, constatăm că la nivel de corupție și anticorupție asistăm la o adevărată întrecere socialistă de dat pe goarnă. Care mai de care dintre cei luați la bani mărunți de procurori se înghesuie să-și pârască complicii, cu o voluptate perversă, doar-doar or avea parte de clemență din parte justiției, dar și conform principiului să moară și capra complicelui. Astfel, Hrebenciuc, Gabriel Sandu, Ovidiu Tender, Udrea etc, au făcut scurtă la mână dând cu subsemnatu’ pe la DNA, ca să-și înfunde ciracii întru ale furăciunii banilor publici. Drept urmare, vom ajunge în situația în care numărul corupților condamnați îl va depăși pe cel al infractorilor de drept comun, iar pușcăriile se vor dovedi neîncăpătoare. Până atunci, însă, noi vom continua să ne minunăm la dezvăluirea jafului instituționalizat la care a fost supusă țara, în ultimii 25 de ani, să asistăm la spectacolul înfricoșător și incredibil oferită de această șleahtă spurcată și să ne drămuim ultimii bănuți pentru pâine. O pâine amară, într-o țară bogată, sleită de o tagmă de hoțomani fără scrupule.