Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea bucuriei și a luminii, a vieții și a păcii. În această zi, ne bucurăm pentru că „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea”. Și pentru aceasta cântăm împreună, „Deși te-ai pogorât în mormânt, Cel ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit și ai Înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosițe, Bucu­rați-vă! și apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuți ridicare” (Condacul, glasul al 8-lea).

Învierea Domnului este sărbătoarea luminii, pentru că, din mormântul întunecat, Hristos Domnul a înviat și „toate s-au umplut de lumină și cerul și pământul și cele dedesubt…”. Prin cruce, Hristos Domnul a împăcat pe Dumnezeu Tatăl cu neamul omenesc. Pentru aceasta, Domnul cel Înviat le grăiește ucenicilor zicând „Pace Vouă”, iar ucenicii „s-au bucurat văzând pe Domnul” (In. 20, 19-20). Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, a vestit ucenicilor Săi, mai înainte, că se apropie de Patimi și de Moarte, îndemnându-i la stăruință în rugăciune. El a considerat jertfa ca singura cale posibilă de a reda viața întregii lumi, care se îndepărtase de Dumnezeu Tatăl: „și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In. 3,14-15).

Deși era Dumnezeu adevărat și Om adevărat, în afară de păcat, Iisus a acceptat Patimile în mod liber și real, știind că moartea Sa este o jertfă de ispășire adusă lui Dumnezeu Tatăl pentru toți oamenii. „El a gustat moartea, pentru fiecare om” (Evr. 2,9). Înaintând spre moartea pe cruce, Iisus se descoperă ca Dumnezeu tot mai mult și, de aceea, Învierea este momentul suprem al proslăvirii Sale, dar și de schimbare a noastră, fapt pentru care Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, „să-I dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos” (I Cor.15, 57).

Prin smerenie evităm suferința 

În scurta noastră călătorie pământească, vedem și trăim starea de întristare și neîmplinire. În viața de zi cu zi a fiecărui om se află și multă durere și suferință. Ne întristează neputința, lipsa de curaj, singurătatea, despărțirea de cei dragi, suferința sub toate aspectele ei, nedreptatea, nerecunoștința, neîmplinirea binelui, atrocitatea răului, sub toate formele lui de manifestare, necredința, dorința de a fi și a deveni și neputința de a împlini, neimplicarea și nepăsarea, indiferența la chemarea Mântuitorului Hristos și a Bisericii Lui. Ne doare lipsa de milă și compasiune, ajutor și dorința de slujire a celor din nevoi.
Viața nici unuia dintre noi nu este ușoară. Toți ne confruntăm, zi de zi, cu o mulțime de probleme și necazuri: în familie, în relațiile cu semenii noștri, la locul de muncă, peste tot.

Este adevărat că unele necazuri care vin asupra noastră nu le putem evita, orice am face. Totuși, de multe ori, noi înșine ne creăm probleme, pentru că suntem prea pretențioși, că nu avem răbdare și ne angajăm ușor la ceartă, că suntem egoiști și vrem să se facă totul după placul nostru etc.

Câte necazuri și neplăceri din viața noastră n-ar putea fi evitate dacă am fi mai smeriți, dacă ne-am ruga mai mult, dacă ne-am lăsa mai mult în voia lui Dumnezeu, „care toate le lucrează spre binele celor ce-l iubesc pe El”! (Romani 8, 28).

Suntem răsplătiți după fapte

Puterea credinței se arată tocmai în stăpânirea de sine și păstrarea calmului în orice situație ne-am afla, în răbdarea necazurilor, în mulțumirea cu puținul pe care-l avem, în iubirea celor ce ne fac rău. Apoi, să fim convinși că suferim în măsura în care și păcătuim. Cele mai multe suferințe sunt consecința unui păcat sau a unor păcate pe care le-am săvârșit, de curând sau mai demult. Există o balanță divină, care răsplătește fiecăruia după faptele sale. De aceea, Sf. Apostol Pavel zice: „Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu se lasă batjocorit, căci ceea ce va semăna omul, aceea va și secera” (Galateni 6, 7). Dacă ne-am lupta mai mult cu păcatele noastre de zi cu zi, devenite obiceiuri rele, dacă ne-am gândi mai mult la Dumnezeu și L-am chema în ajutor, am primi de la El curaj și pace în suflet și, astfel, viața ni s-ar ușura. 

De la Dumnezeu primim toată darea cea bună  

De aceea, vă pun la inimă rugăciunea și vă îndemn să vă rugați în toată vremea și în tot locul: acasă, pe drum, la lucru și, mai ales, la biserică, unde rugăciunea este mai profundă și ne unește și mai mult cu Dumnezeu, de la Care primim „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit” (Iacov 1, 17). Pe lângă rugăciunile tradiționale, pe care le găsiți în orice carte de rugăciuni, rostiți din inimă rugăciuni scurte ca: „Rugăciunea lui Iisus”: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”! sau „Doamne, ajută-mă”!, „Doamne, apără-mă”!, „Doamne, luminează-mă”! etc. Să ne obișnuim cu astfel de rugăciuni scurte, repetate mereu, pentru că ele ne aduc mare ajutor. Și să-i învățăm și pe copiii noștri să se roage astfel.

Rugăciunea este, deci, salvarea noastră din orice nevoie, din orice încercare. Rugăciunea ne salvează și de moarte! Când nu ne mai rugăm, suntem deja morți sufletește. Atunci nu mai avem nici o apărare, nici un ajutor și vom fi biruiți de ispite și de necazuri.
În toate momentele grele să ne gândim că  Domnul Înviat din morți ne întreabă pe toți: „De ce plângeți?” (Ioan 20, 15), nu știți oare că Eu am șters lacrima durerii de pe fața tristă a acestei
lumi (Apocalipsa 21, 4)? Nu înțelegeți că Învierea este adevărata și singura cale, care dă tuturor prin Cruce bucurie fără sfârșit, că toate s-au înnoit, și cerul și pământul și cele de dedesubt, că cele vechi au trecut?
 

Să ne regăsim în Biserica lui Hristos, Cel Înviat!

Iubiți frați creștini, ziua Învierii Domnului este ziua veșnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim întru ea! Vor urma zilele, lunile și anii pe care Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, îi va hărăzi și care nu vor trece așa ușor cum ne-ar plăcea să credem, dacă nu vom ști să transformăm timpul care ne-a mai rămas
într-o nouă șansă de a-L găsi pe Dumnezeu și de a ne regăsi pe noi înșine, în Biserica lui Hristos Cel Înviat, Domnul Vieții.

Cu aceste gânduri și simțăminte duhovnicești, vă dorim să aveți parte de sărbători cu pace, bucurie sfântă, sănătate și alese împliniri sufletești.

Hristos a Înviat!

Sărbători fericite!