Istoria şi prezentul şi-au dat mâna peste timp, pentru a revărsa în Târguşorul Brâncovenesc al Mogoşoaiei clipe de neuitat, momente de tihnă şi distracţie la maximum, atâta cât pot cuprinde două zile, adică 23 şi 24 mai, meşteşugite într-un program artistic dens şi variat, pentru toate gusturile. Şi toate acestea au fost prilejuite de prima ediţie a Zilelor Comunei.
La 313 ani de atestare
Despre momentul ales pentru sărbătoare povesteşte Ştefana Mireţ-Vlad, responsabilul relaţiilor publice al Primăriei din Mogoşoaia: „Ne gândeam de multă vreme să organizăm această sărbătoare a comunei şi, împreună cu primarul Paul Precup şi colegii din echipa de organizare, am „răsucit” pe toate părţile momentul potrivit. Am fost la mai multe biblioteci, în căutare de documente care să ne ajute în a stabili o sărbătoare care să fie legată de o primă piatră de construcţie. Până la urmă am hotărât că luna mai este cea mai potrivită şi foarte aproape de momentul în care Mogoşoaia împlineşte 313 ani de când s-a început construcţia palatului. Nu se ştie cu exactitate luna, important este să dai un start, pentru ca apoi să se permanentizeze. Ziua comunei era necesară, pentru că oferă locuitorilor ocazia să se adune şi să-şi aducă aminte de tot ceea ce are Mogoşoaia: istorie, monumente istorice şi progres, din toate punctele de vedere. Nu am legat Ziua Comunei de o sărbătoare religioasă pentru că, pe lângă Constantin Brâncoveanu, mai sunt şi alte figuri emblematice care au contribuit la facerea şi prefacerea Mogoşoaiei, ca de exemplu Martha Bibescu.”
Pentru onor, înainte!
Festivităţile de deschidere prilejuite de prima sărbătoare a comunei au fost asigurate de Regimentul 30 Gardă ”Mihai Viteazul”, singurul care continuă tradiţia militară şi care dă onorul şi Preşedintelui ţării. Militari de elită, dotaţi cu săbii Solingen şi puşti semiautomate, membrii Regimentului 30 Gardă sunt şi singurii care duc mai departe demonstraţiile cu arme, drill team, în termeni specifici. Şi nu în ultimul rând, Regimentul ”30 Gardă” Mihai Viteazul este printre puţinele unităţi de elită ale lumii care include şi femei, prezente şi ele la Mogoşoaia. După sfinţirea drapelului, pe care a făcut-o preotul Ion Vrăjitoru, şi înălţarea pe catargul de lângă Monumentul Eroilor, în ritmul imnului naţional, intonat de fanfara regimentului, primarul Paul Precup a depus o coroană de flori şi, apoi, Regimentul a defilat acompaniat de fanfară, până la scena amplasată pe pajiştea parcului din comună, un loc perfect ales, din toate punctele de vedere. Măiestria şi precizia mânuirii armelor căpătate în mii şi mii de ore de antrenament s-au constituit într-un spectacol la care publicul şi-a ţinut răsuflarea în cel mai propriu sens al expresiei, pentru a nu tulbura concentrarea militarilor. Şi ce recompensă mai frumoasă poţi primi decât ropote de aplauze?
Muzica, maestre!
E greu să mulţumeşti pe toată lumea dintr-o comună atunci când pregăteşti programul artistic, însă, nu cred că, la capătul a două zile de distracţie, cineva a putut să fie nemulţumit. Muzica populară a fost prezentă prin artiştii Mihai şi Marian Călin, Norica Enache, Mioara Palade, Veronica Geamănu, Ani Socai, Vasile Bordeianu, Ştefania Rareş şi culminând, duminică seară, cu spectacolul „Zaiafet şi muzichie”, prezentat de Viorica, Ioniţă şi Taraful de la Clejani. Pe lângă fanfara Regimentului 30, a urcat pe scenă şi fanfara Angely (asigurând ceea ce numim muzică uşoară sau pop, prin interpretarea unor piese celebre de la Abba sau Ricchi e Poveri), apoi ritmuri de dixieland au cuprins parcul, datorită formaţiei Florin Dinu. Reggae, au ascultat vizitatorii, de la Kagaion Sound System, ca să nu mai spunem de faptul că reggae chiar s-a dansat, într-o zonă special amenajată. Un show de tobe s-a auzit frumos, de la cei patru membri ai trupei Slick Drum, iar charleston, dansul specific anilor ‘20, a fost readus în memoria publicului de Moondance. Willmark, pe lângă prezentarea celor două zile, a venit şi cu Academia lui de dans şi ritmuri de capoeira, spre deliciul admiratorilor de arte marţiale. Şi pentru ca oferta culturală să fie cât mai completă, în parcul comunei, duminică seara a ajuns şi Caravana filmului documentar, Docuart.
Nimic fără oameni….
Îi las, voit, primarului Paul Precup plăcerea de a face şi finalul acestui articol, pentru că spusele domniei sale reflectă întru totul şi impresiile de la faţa locului, adunate în timp. Adresându-se concetăţenilor săi, Paul Precup a spus: „Mă bucur să împărtăşesc cu voi Ziua Comunei Mogoşoaia, ziua în care îi aducem omagiul meritat. Pentru mine, Mogoşoaia este un loc care-ţi vorbeşte constant, dacă ştii să-l asculţi, care a decăzut şi s-a ridicat şi mai frumos, care a fost uitat pentru ca, apoi, să revină în plină glorie. Este păstrătorul arhitecturii brâncoveneşti, îmbinând armonios vechiul şi noul, totul pentru a completa tabloul rupt din basme. La noi, timpul se opreşte fermecat de frumuseţea clădirilor, de verdele în care se pierd grijile vizitatorilor, de sporturile care te fac să respiri prin fiecare por. Toate acestea nu ar fi fost, însă, posibile fără locuitorii comunei, oameni care ştiu să îngrijească şi să preţuiască aceste locuri şi să-i spună poveştile mai departe. E o plăcere să descopăr cu câtă mândrie vorbeşte fiecare locuitor despre Mogoşoaia. Vă mulţumesc, încă o dată, pentru onoare pe care mi-aţi oferit-o de a face parte de atâţia ani din această comunitate. La mulţi ani, Mogoşoaia!”
