Fraţi români, aşezaţi‑vă liniştiţi la locurili dumneavoastră! România a rezolvat criza refugiaţilor! Primul oier al ţării este gata să adăpostească 1.000 de refugiaţi, în comuna Berceni. Să-i adăpostească şi să-i hrănească. Cu carne de oaie şi brânză, bineînţeles, pentru că refugiaţii sunt, nu-i aşa, musulmani. Dacă statul român nu poate primi decât 1.785 de migranţi, iată, Jiji, cu banii lui, este mai tare decât Românica şi este gata să investească în refugiaţi, în bunul său spirit creştin. Oricum, zic eu, este o investiţie mai bună decât în echipa de fotbal Steaua, ai cărei jucători joacă orice vreţi dumneavoastră, numai fotbal nu. Daaar, Jiji pune condiţii: „Eu, pe banii mei, îi cazez şi-i hrănesc, da’ să-i păziţi voi, că eu nu mă bag”, zice latifundiarul, cum îi pace presei să-l alinte pe măscăriciul din Pipera.
Aşa că, stau eu şi mă gândesc, ca prostul, dacă mai găsim încă 4-5 de-alde Becali, cota de aproape 5.000 de refugiaţi destinată de CE României este ca şi rezolvată. Nu mai trebuie să ne umflăm în pene şi să spunem că suntem impotenţi întru primirea acestui număr ”exorbitant” de refugiaţi. Haide, fraţilor, la cât aţi furat în ultimii 25 de ani, daţi şi voi, acolo, câteva firfirici pentru rezolvarea problemei. În altă ordine de idei şi lăsând deoparte gluma, nebunia asta cu „cotele” mi se pare aberantă. La fel de aberantă ca şi atitudinea Europei faţă de invazia fără precedent cu care se confruntă Bătrânul Continent. Asistăm la o perfidă ofensivă islamistă, mascată sub aparenţa unei crize umanitare. Dintr-o dată, milioane de persoane din Orientul Mijlociu și Africa s-au apucat să emigreze spre unul dintre cele mai prospere continente ale lumii. Conflictele din această zonă durează de ani şi ani, dar nimeni nu a încercat să le rezolve. Cu toţii ştim că nici nu se doreşte asta. La mijloc sunt meschine interese economice legate de petrol. Trebuie să fii tâmpit să nu-ţi dai seama că tot ceea ce se întâmplă în această zonă a planetei este provocat de goana după aurul negru. Iar cei doi mari „jucători” nu sunt alţii decât cele două puteri mondiale, Rusia şi SUA. Aşa a apărut noul război „proxy” din Siria. Iar măgăreaţa a căzut pe biata Europă. Care, ca de fiecare dată în ultimii 200 de ani, nu este în stare să gestioneze situaţia în mod corespunzător. Astfel, Rusia profită de ocazie, pentru a se răzbuna pe obrăznicia UE de a se întinde mai mult decât îi este plapuma (vezi Ucraina). Iar toată această strategie ţinteşte cel mai puternic stat, din punct de vedere economic, al Uniunii – Germania. Către el se îndreaptă hoardele de migranţi, fugari, mai mult sau mai puţin, din calea haosului terorist provocat de ISIS. Şi dacă acest stat se va prăbuşi sub acest asalt, Europa Unită va sucomba, în clipa următoare. Soluţia, am mai spus-o şi o spun mii de voci din lume, este rezolvarea situaţiei care provoacă acest exod. Dar, aşa cum arătam într‑un alt editorial, asistăm la un soi de război ciudat. Este cât se poate de clar că cele două părţi „(ne)implicate” în acest conflict îşi văd de treaba lor, fără să le pese de Bătrânul Continent. Care continent şi-o ia în barbă cu o seninătate care frizează inconştienţa şi-i lasă pe unguri să se descurce cum pot, ca represalii pentru că nu iau poziţia de drepţi în faţa hotărârilor UE şi cochetează cu Marele Frate de la Moscova. Rezultatul acestei politici absolut aberante nu va întârzia să apară: „minunata” construcţie care se crede UE se va prăbuşi precum un castel din cărţi de joc.
