Voluntari
Cimitirul Sfântul Ilie, din orașul Voluntari, este unul dintre cele mai vechi și mai impresionante din țară. Cavourile și criptele de aici adăpostesc osemintele multor personalități care au marcat evoluția socială, culturală, artistică și sportivă a județului Ilfov. Iar biserica în care sunt săvârșite ceremoniile religioase de înmormântare, ce datează de mai bine de două veacuri, este declarată monument istoric.
De sute de ani, în cimitirul de legendă al orașului Voluntari, își dorm somnul de veci nobili, profesori, doctori, artiști, oameni obișnuiți, a căror mutare la Ceruri a fost marcată prin monumente cu o valoare istorică impresionantă. Cu adevărat unic, locul sacru din str. Drumul Bisericii nr. 43 A, din cartierul Pipera, orașul Voluntari, imprimă povestea fascinantă a uneia dintre cele mai frumoase și mai captivante moșteniri spirituale ale României. Biserica, mormintele bine îngrijite, cavourile și tot ansamblul în sine alcătuiesc o veritabilă necropolă domnească.
Un loc sacru pe o așezare nobilă
Biserica cimitirului este ocrotită de Sfântul Ilie Tesviteanul și, cel mai probabil, a luat ființă din nevoia vechii așezări de a se reculege în tihnă și de a-și regăsi liniștea interioară într-un loc sacru. Astăzi, lăcașul de cult în care se oficiază slujbele de pomenire și înmormântare a celor adormiți din zona Voluntari/București este o bijuterie arhitecturală aflată sub protecția legislației monumentelor istorice. Atestările documentare evidențiază existența așezământului de cult încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Nu se știe, însă, data exactă a ridicării lăcașului. La vremea aceea, prima așezare bisericească a fost construită din lemn. Într-o scrisoare semnată de marele clucer Iordache N. Kretzulescu, document care se păstrează și astăzi în arhiva parohiei, se arată că așezământul a devenit zestrea domniței Ralița, fiica clucerului Kretzulescu. La data de 15 februarie 1788, lăcașul sfânt a intrat în administrația monahului Ioil. Nifon, unchiul Raliței s-a ocupat de întreținerea așezământului. Numele acestor binefăcători ai locului sacru sunt gravate și expuse la intrarea în biserică. Înscrisuri vechi stau mărturie faptului că, în urma unei invazii turcești, au fost distruse sau pierdute multe obiecte de cult pe care slujitorii bisericii le-au refăcut cu greu. În anul 1802, însă, monahul Ioil a refăcut complet mica biserică.
Pictura autentică păstrează universul spiritual al credinței
Pictura reprezintă și ea o componentă extrem de importantă. De o frumusețe rară, pictura pereților în frescă prezintă și aprofundează universul spiritual al credinței ortodoxe românești. Creația artistică ce împodobește, nuanțează și înnobilează biserica, reflectă întru totul legătura omului cu Dumnezeu și cu toate marile puteri Cerești. Cu toate că trecerea vremii și-a pus amprenta pe calitatea picturii, aceasta a fost restaurată. În ultimii doi ani de când se află sub oblăduirea preotului Mihai Postelnicu, administratorul locului sacru de la Voluntari, așezământul de cult a fost modernizat și înfrumusețat, îmbinând vechiul și noul, într‑un mod armonios și unic. Pictura a fost curățată și restaurată, astfel încât să se păstreze autenticitatea iconografiei, în anul 2005, cu ajutorul financiar al credincioșilor Mechi Gheorghe, Domnica și Viorica Elena. Candelele, policandrele și tâmplăria uzată și inestetică au fost, de asemenea, curățate și recondiționate. Prin grija preotului administrator Postelnicu și cu bunăvoința credincioșilor care-și plâng oamenii dragi inimii lor, ce-și dorm somnul de veci la cimitirul din Pipera, Voluntari, pe lângă îmbunătățirile aduse așezământului, s-a făcut și o extindere. A fost împrejmuit cu un gard modern, din piatră, cu ornamente aplicate. Ca să se păstreze ordinea, liniștea și curățenia zi și noapte, în toată așezarea există monitorizare video. De altfel, este unul dintre puținele cimitire din Ilfov și din țară care are monitorizare video.
“Mai întâi am făcut clopotnița și gardul, cu bani donați de un om cu suflet bun care a făcut toate acestea în amintirea fiicei sale, moartă în urma unei operații și a unor complicații ulterioare. Apoi, am construit camera mortuară care include biroul administrației cimitirului și oficiul, locul unde se pregătesc cele de trebuință pentru oamenii care stau la priveghi. Camera mortuară a fost construită cu o donație făcută de Ecaterina Bercu, mama tenismanului Cătălin Ionuț Bercu, fost campion al Bucureștilor la doar 15 ani. Cimitirul, care datează din aceeași perioadă cu biserica, deține 3.500 de locuri de veci și este iluminat noaptea. Pentru ca familiile decedaților să nu se murdărească de noroi în zilele ploioase, am betonat și o mare parte dintre alei. Anul trecut, am avut contract cu Penitenciarul Jilava care ne-au trimis 50 de deținuți la munca în folosul comunității. Avem și o evidență computerizată a locurilor de veci și a contribuțiilor anuale de întreținere a cimitirului”, ne-a spus preotul Mihai Postelnicu, cel care administrează cimitirul și oficiază slujbele de înmormântare la Biserica Sf. Ilie din Pipera, Voluntari. De ce s-a ostenit părintele Postelnicu să adauge cât mai multă valoare monumentului istoric pe care-l îngrijește? Pentru că cimitirele sunt clinici duhovnicești, iar legătura pe care creștinii o au cu mormintele este o manifestare concretă a credinței în învierea morților și în viața veșnică. „Cimitirul inspiră multă liniște, iar gândul la moarte stârpește toate mândriile, răutățile și mișcările cele rele ale inimii. Părintele Cleopa Ilie spunea, adesea, celor ce veneau la el să îi sfătuiască sau să le rostească un cuvânt duhovnicesc: “Cimitirul este facultatea facultăților și școala școlilor”, urmând un îndemn al Sfântului Ioan Gură de Aur care zicea: “Mergi în cimitire, o frate, că acolo este școala cea mai înaltă a sufletelor, care ne vorbește despre Dumnezeu”. Cimitirele ajung astfel singurele mărturii ale certitudinii morții, ale unei vieți veșnice, ale unei învieri și ale unei judecăți absolute. În cimitire nu au datoria de a veni doar aceia care au acolo morminte ale celor dragi, ci și aceia care doresc a se liniști și a dobândi putere. Cimitirele devin, astfel, locuri importante pentru cei dornici de viață duhovnicească. Aici vin preoții și rudele, spre a-i pomeni pe cei adormiți, vin toți cei care caută a se lepăda de grijile lumești. Vin și creștini trecători, spre a se așeza pentru câteva clipe din învălmășeala de zi cu zi a supărărilor. Moartea este un martor al Adevărului și un predicator ce nu caută la fața omului. Moartea își rostește predica despre condiția căzută a omului și despre viața veșnică, neținând seama de nimic și de nimeni, nici de bogat, nici de sărac, nici de împărat, nici de viteaz, nici de bătrân, nici de copil. Moartea predică într-o limbă universală, fiecare putând asculta și înțelege mesajul ei: “Omule, adu-ți aminte că vei muri, adu‑ți aminte că trupul tău nu este încă veșnic!”. Așadar, dacă un creștin are o viață duhovnicească se poate verifica și din legătura pe care acesta o are cu mormintele”, ne-a mai spus preotul Mihai Postelnicu.