Oamenii care salvează oameni

„Dealul Spirii”, un inspectorat pentru situaţii de urgenţă la înălţimea misiunii încredinţate

În viaţă, din păcate, pericolele pândesc la tot pasul, de la catastrofe naturale, la accidente stupide provocate de neglijenţa umană. De aceea, oamenii au creat, de-a lungul vremii, structuri de intervenţie în astfel de situaţii de urgenţă, menite să limiteze pierderile de vieţi omeneşti. Bilanţul activităţii celor însărcinaţi cu această nobilă misiune este, întotdeauna, o măsură a victoriei în lupta dintre viaţă şi moarte. Iar rapiditatea intervenţiilor este vitală. Pentru că, deseori, graniţa dintre fiinţă şi nefiinţă se măsoară în secunde.

Un astfel de bilanţ a avut loc vineri, 22 ianuarie, la sediul de la Otopeni al Grupului de Intervenţie nr. 4 al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov. Grupul de Intervenţie nr. 4 a fost înfiinţat pe 7 ianuarie 2015, în urma reorganizării ISU judeţean Ilfov şi a ISU Bucureşti. El a preluat, practic, atribuţiile fostului Inspectorat ilfovean „Codrii Vlăsiei”. Acum, Grupul este structurat în 3 detaşamente, Otopeni, Băneasa şi Fundeni şi o secţie, cea de la Snagov, care are în componenţă o Gardă de Intervenţie şi un punct de lucru la Moara Vlăsiei. De asemenea, Detaşamentul Otopeni are, la rândul său, o Gardă de Intervenţie la Otopeni şi una la Afumaţi, precum şi un punct de lucru la Voluntari. Toate aceste subunităţi al GI nr. 4 îşi desfăşoară activitatea într-o zonă cu suprafaţa de 822 kmp, adică 45% din zona de competenţă a ISU „Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov (1.811 kmp).

Campioni la timpul de răspuns

La bilanţul de săptămâna trecută au participat şi oaspeţi de seamă: inspectorul şef al ISU „Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov, general de brigadă Gheorghe Pop, subrefectul judeţului Ilfov, Cătălin Romulus Pantazi, împreună cu directorul Cristian Lixandru, deputatul Ninel Peia şi primarul comunei Snagov, Marian Oancea. Cel care a prezentat bilanţul activităţii Grupului de Intervenţie nr. 4 a fost comandantul acestuia, col. Irinel-Alexandru Precup. El a arătat că, în anul care a trecut, Grupul nr. 4 a intervenit în 11.045 situaţii de urgenţă, ceea ce înseamnă 30,02 intervenţii pe zi (din care intervenţii SMURD – 26/zi), iar timpul mediu de răspuns la solicitări a fost de 10 minute, unul extrem de bun, având în vedere că media europeană este de 8 minute, în mediul urban şi 25 de minute, în extra­urban. Recordul judeţean îl deţin Detaşamentele Băneasa şi Fundeni – 7 minute – datorat, e adevărat, dimensiunii mai redusă a raioanelor de intervenţie. La polul opus se află Secţia Snagov, care a înregistrat un timp mediu de răspuns de 12 minute, datorită numărului mai mare de kilometri parcurşi până la locul intervenţiei. De asemenea, cele mai multe intervenţii – 3.846 – au fost efectuate de Detaşamentul Otopeni. Aceste misiuni au beneficiat şi de sprijinul Serviciilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă de la Periş, Voluntari şi Ciolpani.

SMURD a avut cele mai multe intervenţii

Statistica bilanţului Grupului de Intervenţie nr. 4 relevă o situaţie interesantă: cele mai multe intervenţii în situaţii de urgenţă au înregistrat echipajele SMURD – 9.498 (86%), din totalul de 11.045! Iar dintre acestea, 397 au fost intervenţii de descarcerare. Și toate acestea, aşa cum a scos în evidenţă col. Irinel Precup, în condiţiile în care departamentu SMURD se confruntă cu o serie de dificultăţi care pot avea consecinţe nedorite în ceea ce priveşte calitatea şi eficienţa intervenţiilor. „Una dintre cele mai importante probleme cu care ne confruntăm o reprezintă tehnica de intervenţie, care prezintă un grad de uzură ridicat. Spre exemplu, ambulanţele SMURD au un număr foarte mare de kilometri la bord, fapt care poate pune în pericol atât viaţa paramedicilor, cât şi a pacienţilor. Costumele de protecţie individuală nu prezintă siguranţă în exploatare. Ele au un grad foarte mare de uzură, care poate conduce la punerea vieţii personalului în pericol. Cele 7 ambulanţe de care dispunem au o activitate deosebit de intensă, media intervenţiilor fiind de 5 ambulanţe pe zi. De asemenea, ne confruntăm şi cu insuficienţa staţiilor de comunicare la locul intervenţiilor, dar şi cu insuficienţa reţelelor de alimentare cu apă a autospecialelor de intervenţie, atât în mediul urban şi cel rural, precum şi cu starea precară a infrastructurii de acces. To­todată ne lovim de reticenţa autorităţilor locale, primari şi consilieri locali, în a ne oferi sprijinul serviciilor voluntare în diferite misiuni. Cu toate acestea, apreciem că perioada analizată se caracterizează printr-o coordonare foarte bună a activităţilor, repartizarea uniformă a atribuţiilor şi responsabilităţilor, ceea ce a dus la îmbunătăţirea capacităţii de intervenţie”, a arătat col. Precup.

Arta de a salva vieţi

După ce col. Precup a finalizat prezentarea bilanţului, au luat cuvântul şi invitaţii. Ei au subliniat, la unison, că apreciază activitatea desfăşurată de GI nr. 4 al ISU Bucureşti-Ilfov, şi că sunt liniştiţi atunci când ştiu că există nişte oameni care veghează la siguranţa semenilor lor, zi şi noapte. În cuvântul său de final, gen. de brigadă Gheor­ghe Pop a afirmat că se simte foarte legat de militarii care alcătuiesc Grupul de Intervenţie nr. 4 şi de locul unde se găseşte sediul acestei unităţi ISU. „Inspectoratul nostru se află într-o poziţie specială. El deserveşte una dintre metropolele europene, a zecea ca mărime de pe continent. Suntem singura instituţie din ţară guvernată de cinci legi organice. Singura instituţie care, de la coliba ciobanului de pe munte, la institutul de fizică nucleară, le vizităm pe toate. Intervenim într-o mare varietate de situaţii, de la pisica din pom, la căţelul căzut în canal. Activitatea noastră presupune misiuni şi sarcini deosebite, mai ales în situaţii de criză sau conflict armat. Aproape că nu există act normativ elaborat în Parlament care să nu impună o serie de sarcini pentru instituţia noastră. Din păcate, în ceea ce priveşte misiunile, structurile noastre sunt subdimensionate, subfinanţate şi, de multe ori, suntem criticaţi că n‑am făcut anumite lucruri. Comparând România cu numai 3 ţări, de exemplu Ungaria, ţara noastră este cu 10 ani în urmă, în privinţa dotării. Ca să nu mai vorbesc de­spre Germania sau Finlanda. Şi, vreau să subliniez faptul că, atunci când toţi ceilalţi militari de carieră se pregătesc să facă o ştiinţă din modul de a ucide, noi ne străduim să facem o artă din modul de a salva vieţi. Noi suntem singurii care mergem în locul de unde fuge toată lumea, neştiind ce ne aşteaptă. Dacă facem o apreciere a jertfelor pe care le‑au făcut, de-a lungul timpului, pompierii militari, nicio armă, pe timp de pace, nu are atâţi eroi. De aceea, mă simt umilit şi jignit atunci când mass-media ne face <lucrători>. Noi suntem militari ai Armatei Române. Este jignitor! În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de colegii mei de aici, nu pot decât să le mulţumesc. Şi, pentru a demonstra, într-adevăr că cetăţenii şi comunitatea se pot baza pe noi, nu vă cer decât un singur lucru: pregătire, pregătire, pregătire!”, a spus gen. de brigadă Gh. Pop.