Intrăm în Postul Paștelui
De luni, 14 martie, intrăm în Postul Mare, cel al Sfintelor Paști, care va dura până la data de 30 aprilie, inclusiv. O perioadă specială, în care trebuie să ne purificăm trupurile și sufletele pentru a întâmpina marele praznic al Învierii Domnului, cu inimile curate și bucurie deplină.
Zilele în care trebuie să postim amintesc de cele 40 de zile de postire ale Mântuitorului Iisus Hristos înainte de începerea activității Sale mesianice, plus săptămâna Patimilor. Parcurgând toată această perioadă cu smerenie și evlavie, vom fi răsplătiți cu numeroase bucurii duhovnicești. Trupurile noastre se vor înviora, iar sufletele se vor înălța spre taine nepătrunse care ne vor deschide calea către Dumnezeu și către viața veșnică.
Postirea ne reînnoiește viața
Postul ne-a fost dăruit pentru a ne reînnoi în profunzime și a ne întări în credință. Postind, îndeplinim o rânduială lăsată de Bunul Dumnezeu pentru noi, copiii Săi mult iubiți. Să sporim în rugăciune, să ne schimbăm atitudinea, gândirea și înfăptuirea, să trecem de la lăcomia și iubirea pentru bunurile materiale la cele spirituale, ca să fim într-o permanentă comuniune cu El, cu Dumnezeu Cel din Ceruri, care este Izvorul vieții, al dragostei și al vieții veșnicii. Prin post, ne purificăm. Omul vechi devine omul nou, iar omul rău este înlocuit cu omul bun. Alături de rugăciune, de Spovedanie și de Sfânta Împărtășanie, prin postire, ne înnobilăm și ne înfrumusețăm cu cele mai înalte virtuți, iubirea, iertarea, milostenia, credința și nădejdea.
Faptele imorale ne întinează curăția sufletească
“Luați aminte la voi înșivă, să nu se îngreuneze inimile voastre cu sațiul mâncării și cu beția”, sunt povețele care aparțin Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Postul Paștelui sau Postul Mare cum este denumită de credincioși perioada dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și cel mai aspru post din tot anul. Așa cum ne îndeamnă Dumnezeu Însuși, trebuie mai întâi, să ne abținem de la consumul untdelemnului, băuturilor alcoolice, alimentelor de origine animală, cum ar fi, carnea, ouăle, laptele, brânza și alte produse lactate. De la masă nu trebuie să ne ridicăm flămânzi, dar nici sătui.
Abținere mai înseamnă a nu ne îngădui săvârșirea de fapte imorale, pronunțarea cuvintelor nepotrivite, anumite gesturi care ne întinează conștiința și curăția sufletească, ce robesc inima, ne încarcă memoria cu imagini, fapte sau cuvinte nefolositoare, gesturi și cuvinte care ne periclitează mântuirea.
Înfrânarea ne aduce mântuirea
Intrarea în post se face prin înfrânare de la lucrurile pământești îngăduite, spre a dobândi mai deplin harul lui Hristos și chiar pe El Însuși, prin Sfânta Împărtășanie. Dacă ne ducem cu mintea la începutul activității Mântuitorului, observăm că Hristos Domnul Și-a început misiunea publică postind 40 de zile, ceea ce în istoria mântuirii puțini au putut împlini. Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar, în același timp, este și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu.
Spovedania ne arată frumusețea divină
Pentru a fi vrednici de Învierea Domnului, în paralel cu purificarea trupului și sufletului prin abținerea de la mâncarea de dulce, prin înfrânarea poftelor trupești, mai mult decât oricând, este momentul să ne îngrijim și de curățirea sufletului prin milostenie, atenția la nevoile celor de lângă noi și mai ales, prin mărturisirea greșelilor. Postul Mare este perioada favorabilă pentru spovedanie. Să ne curățim sufletul prin recunoașterea păcatelor, căință și săvârșirea faptelor bune! Mărturisirea greșelilor trebuie să o facem cu zdrobire de inimă și părere de rău. Ne obligă să căutăm în adâncuri, ca să nu omitem nicio greșeală. Trebuie să mergem la preot cu tot sufletul, cu părere de rău, cu pocăință, cu încredere și să spunem tot adevărul, cum am săvârșit toate lucrurile cele rele, fără nicio rușine. Doar așa ne vom bucura de o viață frumoasă, armonioasă și vom mai trăi într-un izvor nesecat de bucurie și frumusețe divină.
Împărtășania ne apropie de sfințire
După mărturisirea păcatelor, trebuie să ne împărtășim. În ziua respectivă, nu avem voie să mâncăm, să bem, nici măcar anaforă sau agheasmă. Cei căsătoriți, înainte, timp de șapte zile, trebuie să se abțină și de la relațiile conjugale cu soțul/soția și alte trei zile după, ca să nu pângăreascăi trupul Mântuitorului Iisus Hristos, care le-a fost încredințat prin Sfânta Împărtășanie. Împărtășania este taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, ni se împărtășește însuși Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică. Ea ne aduce tot mai aproape de sfințire, de lumină și eternitate.
Rugăciunea ne înalță
Să nu uităm că viața noastră pe pământ este o luptă permanentă, iar prin credință și rugăciune continuă reușim să trăim în comuniune cu Dumnezeu și să învingem ispitele care se ivesc de-a lungul timpului, în drumul nostru. La capătul vieții trăite în credință ne așteaptă sfințenia, spre care suntem chemați cu toții pentru veșnicie. Fără rugăciuni înălțate la Ceruri cu inima deschisă, viețuim în păcat. Iar păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu și legilor Sale și aduce cu sine ocara, disprețuirea și defăimarea ființei dumnezeiești. Câtă vreme trăim pe acest pământ, suntem robi celui ce-i slujim, iar trăind în păcat, ne încredințăm viața duhului necurat, îndepărtându-ne de divinitate. Păcatele și trăirea fără căința adevărată ne aruncă în întunericul veșnic. Rugăciunea, în schimb, ne înalță sufletul către Ceruri.
