Voluntari

Praznicul Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul a unit creștinii ortodocși din Pipera-Voluntari, în rugăciune și credință. Cimitirul de legendă al orașului Voluntari, și-a cinstit protectorul în chip deosebit. 

Miercuri, 20 iulie, în ziua hramului, Proorocul de foc, Ilie Tesviteanul, a adus creștinii din Pipera-Voluntari mai aproape de Dumnezeu. Oameni cu suflete frumoase s-au adunat încă din răcoarea dimineții, în mica “oază” de salcie și copaci înalți, umbroși, din fața bisericii cimitirului, monument istoric religios, ce poartă numele Măritului Prooroc Ilie Tesviteanul. Lăsând razele soarelui să le inunde fețele și bucurându‑se de adierile ușoare ale vântului călduț ce izvorau din “tunelul” de verdeață, toată suflarea creștină a locului a adus laudă, cinstire și închinăciune ocrotitorului așezării sacre.

Primul praznic în Altarul de vară

Rugăciunile și cântecele bisericești au răsunat armonios până-n miezul zilei. A fost una dintre cele mai profunde, frumoase și înălțătoare slujbe de hram. Un sobor ales de preoți s-a rugat neîncetat, cu iubire, credință, speranță și sentimente frumoase, pentru binele celor prezenți la marele praznic. Slujitorii au îndemnat oamenii la credință și au înălțat rugăciuni la Ceruri, pentru sănătatea, luminarea minții, bunăstarea și mântuirea acestora. Au fost pomeniți și cei adormiți, preoții rostind rugăciuni și pentru iertarea păcatelor și odihna sufletelor celor trecuți în lumea de dincolo. Spre încântarea tuturor, slujba a avut loc în aer liber. Mai exact, în Altarul de vară, surpriza pe care preotul Mihai Postelnicu, în calitate de administrator al lăcașului sfânt de la Voluntari, le-a pregătit-o enoriașilor în acest an, cu prilejul hramului.

“Ne-am bucurat de o zi specială, ziua hramului bisericii noastre.  Rânduielile praznicului au început încă de aseară, din Ajun, cu slujba Vecerniei unită cu Litia, la care au participat 15 preoți. Astăzi, din soborul slujitor au făcut parte șase preoți, printre care și părintele Alexandru Anghel, Secretarul Protoieriei Ilfov Nord. Ca o noutate, în acest an am ridicat Altarul de vară, unde vom săvârși toate slujbele speciale din sezonul călduros”, ne-a spus preotul Mihai Postelnicu. În semn de mulțumire pentru atmosfera de bucurie duhovnicească, preotul Mihai Postelnicu a ținut să le transmită credincioșilor gândurile sale bune și frumoase. “Le mulțumim tuturor celor care au fost aproape de noi, material, fizic și sufletește, la ceas de mare sărbătoare creștină! Aducem mulțumire pre­oților slujitori, corului și credincioșilor care s-au rugat cu noi și s‑au ostenit să ne ajute la buna desfășurare a rânduielilor praznicului! Îl rugăm pe pe Sf. Ilie, ocrotitorul nostru, să mijlocească la Dumnezeu pentru binecuvântarea lor și a familiilor acestora! Fie ca Bunul Dumnezeu să reverse asupra credincioșilor, darurile Sale cele bune, să aibă parte de alese bucurii duhovnicești și împlinirea gândurilor bune! Un sincer La mulți ani!, sănătate, iubire și împlinire, sărbătoriților”, este mesajul transmis credincioșilor, de către preotul Postelnicu.     

 

Fascinanta poveste a bisericii – monument istoric, de la Voluntari

 

Biserica cimitirului este unul dintre cele mai impresionante monumente istorice din România. Lăcașul de cult este ocrotit de Sfântul Ilie Tesviteanul și, cel mai probabil, a luat ființă din nevoia vechii așezări de a se reculege în tihnă și de a-și regăsi liniștea interioară într-un loc sacru. Astăzi, lăcașul de cult în care se oficiază slujbele de pomenire și înmormântare a celor adormiți din zona Voluntari/București este o bijuterie arhitecturală aflată sub protecția legislației monumentelor istorice. Atestările documentare evidențiază exis­tența așezământului de cult încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Nu se știe, însă, data exactă a ridicării lăcașului. La vremea aceea, prima așezare bisericească a fost construită din lemn. Într-o scrisoare semnată de marele clucer Iordache N. Kretzulescu, document care se păstrează și astăzi în arhiva parohiei, se arată că așezământul a devenit zestrea domniței Ralița, fiica clucerului Kretzulescu. La data de 15 februarie 1788, lă­cașul sfânt a intrat în administrația monahului Ioil. Nifon, unchiul Raliței s-a ocupat de întreținerea așezământului. Numele acestor binefăcători ai locului sacru sunt gravate și expuse la intrarea în biserică. Înscrisuri vechi stau mărturie faptului că, în urma unei invazii turcești, au fost distruse sau pierdute multe obiecte de cult pe care slujitorii bisericii le-au refăcut cu greu. În anul 1802, însă, monahul Ioil a refăcut complet mica biserică. Pictura reprezintă și ea o componentă extrem de importantă. De o frumusețe rară, pictura pereților în frescă prezintă și aprofundează universul spiritual al credinței ortodoxe românești.