Scandalul din sânul PSD, de săptămâna trecută, privitor la listele de candidați de la Gorj, mi-a dat măsura moralității membrilor acestui partid, dar nu numai. Pe scurt, pesedimea gorjeană s-a inflamat pentru că președintele PSD, Liviu Dragnea, a umblat la listele pentru alegerile parlamentare și l-a ras, cu o singură trăsătură de condei, din capul tabelului, taman pe tov. Ion Călinoiu, pe motiv că fostul președinte al CJ Gorj este condamnat la 4 ani cu suspendare, iar codul de conduită morală al PSD nu permite o asemenea candidatură. Mărturisesc că, la început, m-a pufnit râsul. Cine mătrășea pe cine?! Dragnea, condamnat definitiv la doi ani cu suspendare îl mătrășea de pe liste pe Călinoiu condamnat la 4 ani, tot cu suspendare, dar nu definitiv? Tare, nu-i așa? Și mai tare mi se pare faptul că, în cazul lui Ponta, candidat tot la Gorj, cercetat penal, aceeași măsură nu se mai aplică, pentru că, spune tot Dragnea, în codul de conduită există prevederi care îi permit să candideze! Adică, pentru unul mumă, iar pentru altul ciumă! Așa că, reacția pesediștilor gorjeni a venit foarte firesc, în urma acestei decizii duplicitare. Dar nu mă mai miră nimic. M-am obișnuit de mult la dubla măsură cu care judecă politicienii români.
Dar nu aici doream să ajung, ci la faptul că mi‑am dat seama că pentru politicianul social-democrat moralitatea este o „cestiune” sublimă, dar care îi lipsește cu desăvârșire. A devenit foarte evident că pentru dumnealor un trafic de influență, o mită, un abuz, acolo, sunt doar fleacuri. Că Justiția este un fel de cârpă de șters pe jos, iar procesele în care sunt condamnați sunt, de fapt, răzbunări ale adversarilor lor politici aflați, vremelnic, la guvernare. Pentru ei, aceste fărădelegi nu reprezintă fapte de condamnat ci, din contră, o normalitate care caracterizează politicienii din România, în general, și pe cei din PSD, în mod special. Că așa stau lucrurile o dovedește și cocoțarea, de către ALDE, în capul listei sale de candidați, a primarului penal Tudor Pendiuc, cercetat pentru corupție. Exemplele pot continua, de bună seamă. Astfel, în aceste condiții, viitorul Parlament al României va fi împănat cu astfel de ipochimeni, încât stai să te întrebi dacă forul legislativ al țării este o instituție care creează legi pentru bunul mers al societății sau, dimpotrivă, un soi de pușcărie de lux a corupților.
În concluzie, asistăm la o adevărată „apocalipsă” morală a celor care ne conduc, care ne dau legi și care… (ne) fură de sting, pentru că așa li se pare firesc, odată ajunși în anumite demnități, și care se uită stupefiați la cei care îi trag de mânecă și care le spun că nu-i normal ce fac. Ei nu înțeleg ce avem cu ei pentru că, în cazul lor, normalitatea arată cu totul altfel. Acea „normalitate” în care ei își pot face mendrele cum îi taie capul, iar „prostimea” trebuie să tacă și să înghită toate fărădelegile lor.
