⬤ Întâmpinarea Domnului este cosiderată ziua luminii, a lumânărilor
⬤ Rugile și povețele preoților sunt adevărate modele de învățătură și trăire frumoasă, armonioasă, care vor dăinui în familiile creștine
Marți se împlinesc 40 de zile de la minunata Naștere a Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Este un prilej de mare bucurie pentru noi creștinii de pretutindeni, deoarece aducem slavă și închinare Pruncului Sfânt, în amintirea Întâmpinării Domnului în Templul de la Ierusalim.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 585, ediția print
Ziua a doua a lunii februarie este dedicată Aducerii Pruncului Iisus Hristos în Templul din Ierusalim. Toți cei care vor merge să se reculeagă în sânul bisericii în această zi sfântă vor avea parte de momente care le vor înălța din nou, sufletele. Rugile și povețele duhovnicești oferite de preoții slujitori sunt adevărate modele de învățătură și trăire frumoasă, armonioasă, care vor dăinui în toate familiile creștine. Căci este ziua în care cei cu inima deschisă spre credință întâmpină lumina, devenind ei înșiși… lumină.
Hristos este Izvorul Sfințeniei
Marele praznic amintește de momentul aducerii Mântuitorului Iisus Hristos la Templul din Ierusalim, edificiul care reprezenta centrul vieții religioase a evreilor. În felul acesta, avea să se împlinească Legea. După tradiție, când Pruncul Iisus Hristos a împlinit 40 de zile, Maica Sa, Fecioara Maria, l-a adus la Templul de la Ierusalim și L-a dăruit ca ofrandă lui Dumnezeu. “După Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei, pentru sacrificiul purificării. Prea Sfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece Ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, Ea s-a supus cu smerenie Legii timpului”, după cum bine ne explică scrierile bisericești, care ne prezintă Întâmpinarea Pruncului Sfânt drept un eveniment de o importanță aparte din viața Domnului Dumnezeului nostru, pe pământ. În ziua aceea, Pruncul Sfânt, a fost întâmpinat de Proorocița Ana și de dreptul Părinte Simeon, ultimii credincioși din Legea veche. Cei doi erau considerați vrednici de a-I ieși înainte Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a-L primi așa cum se cuvine pe Împăratul lumii, cu evlavie, smerenie, laude, prețuire și mulțumire. Purtat pe brațe de Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria, Pruncul Iisus Hristos este încredințat dreptului Simeon. În spatele Preotului Simeon se afla Sfânta Proorociță Ana, o bătrânică văduvă care-l slujise pe Dumnezeu încă din tinerețe, prin posturi și rugăciuni.
Pruncul care ne-a adus Cerul și Pământul
Aceea a fost ziua în care Dumnezeu, întrupat prin Hristos Mântuitorul, s-a întâlnit cu poporul Său, Israel, în persoana Profetului Simeon și a Proorociței Ana. De aceea, la doar o zi distanță, pe 3 februarie, sunt prăznuiți Sfântul Simeon și Proorocița Ana. “În acea vreme, dreptul Simeon trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sfântul Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea. Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe Prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35)”. De aceea, în iconografia care reprezintă marea sărbătoare, apare și Sfânta Proorociță Ana, cu un pergament în mână, pe care scrie: “Acest Prunc a adus Cerul și Pământul”.
Orice mamă credincioasă își îndumnezeiește bebelușul
Obiceiul curățirii și sfințeniei bebelușilor se păstrează și astăzi, cu sfințenie, în toate familiile creștine ortodoxe. Asemeni Fecioarei Maria, urmând pilda Aducerii Pruncului Sfânt în Templul de la Ierusalim, mămicile creștine își aduc bebelușii la biserică, pentru a-i îndumnezei. Acest lucru, se săvârșește la 40 de zile după naștere, când mamele își aduc pruncii la biserică pentru a li se săvârși slujba specială de curățire (așa-zisa moliftă) și spre a-i fi închinați lui Dumnezeu.
