Cununia mixtă, interzisă de Biserica Ortodoxă Română
Slujba specială pe care o săvârşeşte preotul înaintea Domnului prin taina nunţii îţi aduce Sfântul Duh. Căsătoria religioasă este considerată „mica biserică din casă” iar la slujba înfăptuirii trebuie să fii curat, pur. Şi evident, oricât de mult te iubeşte şi îţi iubeşti partenerul şi oricât ar fi de frumoasă relaţia voastră, ambii trebuie să aparţineţi aceleiaşi biserici ca să primiţi binecuvântarea divină.
Relaţiile mixte formate din parteneri de religii diferite sunt la modă în ultimii ani. Nimeni nu exclude faptul că unele căsnicii mixte sunt mult mai solide, mai reuşite decât altele dintre indivizi care se declară ortodocşi, dar în realitate sunt lipsiţi de orice credinţă şi au obiceiuri, reguli şi principii de viaţă nesănătoase. Însă, pentru ca împreună cu alesul inimii tale să deveniţi „un singur trup întru Hristos” e nevoie să participaţi amândoi la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său. „Omul trebuie să se căsătorească pentru a alunga păcatul şi pentru a se izbăvi de orice faptă a desfrânării. Anume pentru aceasta trebuie să ne căsătorim, pentru a ne ajuta reciproc să ducem o viaţă curată” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Slujitorii lăcaşelor de cult ortodoxe nu dau curs Tainei Căsătoriei între femeia şi bărbatul care nu au aceeaşi religie respectând scrierile bisericeşti. Însuşi IPS Antonie Plămădeală mărturisea la un moment dat că „Unde nu e adevărul întreg, eroarea, chiar parţială, atrage după sine condamnarea veşnică”.
Compromisul faţă de adevăr, compromite viaţa veșnică
Fără nicio îndoială, practica ortodoxă nu lasă loc de înţelegeri, acorduri bazate pe cedări reciproce atunci când vine vorba de căsătoria mixtă. Orice compromis faţă de adevăr se consideră că va compromite viaţa celor doi îndrăgostiţi pentru totdeauna. Preoţii noştri nu se pretează la a păta numele Mântuitorului Iisus Hristos. Nici măcar nu pot pronunţa numele lui Hristos atât timp cât, cel puţin unul dintre partenerii care solicită Taina Nunţii şi implicit, primirea Duhului Sfânt, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. Iar dacă preotul ar face o excepţie şi ar renunţa să-l mai invoce pe Hristos în timpul oficializării slujbei, Taina Căsătoriei nu ar fi validă.
Nu se admit nici nașii de altă religie
Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române interzice cu desăvârşire nunta între femeia şi bărbatul unor biserici diferite precum, şi acelor care au naşi de altă religie. „Clericii sunt obligaţi să nu oficieze Taina Cununiei, decât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşi. Cei de alt cult sunt obligaţi, înaintea căsătoriei, să îndeplinească formalităţile de trecere la Ortodoxie”, se arată în respectivul regulament.
Bărbatul necredincios, nu se sfinţește prin femeia credincioasă
În casa Domnului nu se acceptă credinţa că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi nici că femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Canonul 72 al Sinodului Trulan, de la Constantinopol trasează ordine clare slujitorilor bisericii în acest sens. „Să nu îngădui ca bărbatul ortodox să se lege prin căsătorie cu femeia eretică (n.r. – credinţă religioasă care ia naştere în sânul altei biserici), nici femeia ortodoxă să se unescă prin căsătorie cu un bărbat eretic, ci, de s-ar demonstra că s-a făcut un lucru ca acesta de către vreunul dintre toţi, căsătoria (însoţirea nelegitimă) să se dezlege (…)”. În această situaţie, singura soluţie de a ajunge împreună în faţa altarului este ca partenerul tău să opteze spre credinţa religioasă care ia naştere în sânul Bisericii Ortodoxe Române.
Așa e bine să te rogi înainte de oficializarea cununiei
Doamne, vrem să construim între noi doi o adevărată comuniune. Dă-ne harul să rămânem mereu deschişi faţă de Tine, izvorul oricărei iubiri.
Eliberează-ne de egoism, ca să ne putem cunoaşte în adevăr calităţile şi defectele. Învaţă ne să ne acceptăm unul pe altul aşa cum suntem, fără condiţii, să ştim să dăruim cu generozitate şi să primim cu umilinţă.
Dă-ne un suflet deschis, ca să ne putem împărtăşi unul altuia cu sinceritate lumea interioară: bucurii, suferinţe, dorinţe, aspiraţii, dificultăţi.
Dă-ne puterea iubirii Tale, ca să ştim să ne apropiem unul de celălalt pentru a ne pune totul în comun şi a fi mereu una. Nu îngădui să ne închidem în noi înşine: de acum vrem să ne punem împreună în slujba celorlalţi, mai ales a celor mai săraci, iar într-o zi să ne dăruim copiilor noştri. Îţi mulţumim Doamne, pentru că ne-ai făcut darul să ne întâlnim unul cu celălalt. Ajută-ne să fim fideli faţă de acest dar. Îţi oferim bucuria iubirii noastre. Doamne, vrem ca ea să fie atât de curată, atât de adevărată, încât în ea să Te putem găsi pe Tine. Amin.
