Boală lungă, moarte sigură, spune o ve­che zicală românească. Bâlbăielile eterne ale guvernanţilor, de orice culoare politică or fi fost aceştia, scandalurile care se ţin lanţ şi mai ales banii care se vehiculează şi dispar ca prin minune din sistem au făcut ca sănătatea românilor să depindă mai mult de noroc decât de cunoştinţele medicilor. Şi-aşa lumea bagă adânc mâna în buzunare de câte ori ajunge la o consultaţie sau, mai grav, la o intervenţie chirurgicală. Atunci ce nevoie mai este de reţinerile din salarii pentru un sistem bolnav şi corupt?

În momentul în care a declanşat ultimul scandal, şi cel mai mare de până acum, Raed Arafat nu a pus diagnosticul complet. El s-a re­ferit doar la SMURD. Şi atât. Omul atâta ştie, atâta face, despre atâta vorbeşte. Reacţia ner­voasă a preşedintelui Bă­sescu a pus gaz pe foc şi a dus până la organizarea actualelor proteste, fiind fitilul care a declanşat isteria care se continuă de atâtea zile în stradă. Culmea, în data de 31 decembrie 2005 Raed Arafat a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Or­dinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Ofiţer. Pe surse, s-a spus că pentru a-şi da demisia Arafat ar fi fost şantajat cu două dosare penale, din care unul se refe­rea la cumpărarea la su­prapreţ a 1.500 de autoturisme, în 2010, plătite ca ambulanţe pentru Cen­trele de Permanenţă, înainte cu un an de apa­riţia reglementărilor pentru înfiinţarea acestor centre. Aşa, la vedere, tot scandalul dintre Băsescu şi Arafat se referea la faptul că firmele parti­culare ar distruge sistemul de stat. Care sistem de stat, am putea întreba legitim, atâta vreme cât oricum fiecare dintre noi co-plăteşte doctorilor pentru servicii. A urmat bâlbâiala jenantă cu Tudor Ciohodaru, PC­istul vopsit la repezeală în culorile UNPR. Abia uns consilier al ministrului sănătăţii, nici măcar nu a apucat să-şi dea şi el odată cu părerea că s-a şi trezit dus pe targă la spitalul din Iaşi la care s-a consacrat. Probabil că nu o fi ştiind omul ungureşte şi nu s-a înţeles cu ministrul Ri­dli. Rămâne însă de văzut ce leac se va găsi pentru sistemul de sănătate din România. Deocamdată sunt frecţii la piciorul de lemn, scandaluri şi eternele proiecte de legi.