@ Pentru că ”nimic nu este mai puternic decât omul care se roagă”…
@ Aici rugăciunea devine armă nevăzută, întărire lăuntrică și izvor de pace
Marți, 10 februarie, membrii Unității Militare 01914 din Domnești, aparținând Forțelor Aeriene Române, a trăit un moment de aleasă sărbătoare și adâncă încărcătură spirituală prilejuit de sfințirea capelei militare. Printr-o slujbă de târnosire deosebit de frumoasă și înălțătoare, săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți militari și slujitori ai Bisericii, micul lăcaș de cult a fost pus sub ocrotirea Sfinților Martiri Brâncoveni.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 792, ediția print
Din sobor au făcut parte părintele Ciprian Ion Ioniță, consilier patriarhal, părintele Sorin Pitic, inspector general și șeful Secției de asistență religioasă din cadrul Ministerului Apărării Naționale, părintele Florin Bogdan Șerbănică, preotul slujitor al unității și alți preoți militari. Un frumos buchet de rugăciuni rostite în prezența conducerii unității și a personalului militar, a adus în spațiul nou amenajat binecuvântare și l-a transformat într-un colț de Rai unde cei ce-i pășesc pragul își întăresc sufletul în credință și se apropie de Dumnezeu. Capela a fost amenajată în incinta unității cu sprijinul comandantului și prin implicarea directă a părintelui Florin Bogdan Șerbănică, alături de militarii care au simțit nevoia unui loc de rugăciune și de popas sufletesc. Inițiativa denotă o realitate profundă, aceea că dincolo de pregătirea fizică și tehnică, armata are nevoie de forță morală, de echilibru interior și de repere spirituale solide.
Sfinții Martiri Brâncoveni, simbol al jertfei pentru credință și neam
De-a lungul istoriei, credința a însoțit permanent oștirea română. Domnitorii și voievozii ridicau biserici înainte sau după bătălii, mulțumind lui Dumnezeu pentru biruințe sau cerând ocrotire în vremuri grele. Drapelul de luptă era binecuvântat, iar oastea pornea la drum cu preotul în frunte, înălțând rugăciuni pentru izbândă și pace. Așadar, prezența capelelor în unitățile militare sunt o tradiție, dar și o necesitate. Militarul, prin natura misiunii sale, este chemat să apere viața, libertatea și demnitatea semenilor săi, uneori cu prețul propriei vieți. În astfel de contexte, credința devine sprijin, lumină și putere. Ea oferă sens jertfei, curaj în fața pericolului și nădejde în momentele de încercare. Însuși Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință și ocrotitor al armatelor creștine, îndeamnă prin exemplul său la statornicie în credință și la curaj mărturisitor. Viața sa arată că adevărata putere nu stă doar în arme, ci în fidelitatea față de Hristos. La rândul său, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost militar și a mărturisit credința chiar cu prețul vieții, rămânând model de demnitate și verticalitate. De asemenea, Sfinții Martiri Brâncoveni, ocrotitorii noii capele din Domnești, reprezintă un simbol al jertfei pentru credință și neam. Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu și fiii săi au arătat că demnitatea și credința nu pot fi negociate. Cuvintele atribuite voievodului ”Am pierdut tot ce am avut în această lume; să nu ne pierdem și sufletele”, răsună peste veacuri ca un testament moral pentru orice român, inclusiv pentru cei care îmbracă haina militară.
Preotul militar ascultă, încurajează, mângâie și dăruiește întărire sufletească
În cadrul Armatei României, preoții militari desfășoară o activitate extrem deimportantă. Ei sunt atât slujitori ai Sfântului Altar, cât și sprijinitori morali, consilieri și însoțitori ai militarilor în misiuni, exerciții sau situații dificile. Preotul militar ascultă, încurajează, mângâie și întărește. El oferă răspunsuri la frământările sufletești și aduce pace în inimile celor încercați, speriați, deznădăjduiți. La fiecare Sfântă Liturghie, în bisericile din întreaga țară, sunt înălțate rugăciuni ”pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii țării și pentru oastea ei”. Aceste rugăciuni nu sunt simple formule liturgice, ci expresia convingerii că apărarea țării este o misiune binecuvântată și că cei care o împlinesc au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Chiar Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că ”nimic nu este mai puternic decât omul care se roagă”. Pentru militar, rugăciunea devine armă nevăzută, întărire lăuntrică și izvor de pace. În aceste vremuri marcate de tensiuni și conflicte, credința oferă echilibru și discernământ, amintind că scopul ultim al oricărei armate nu este războiul, ci apărarea păcii.
Biserica și Armata colaborează pentru binele țării și al poporului
Capela Sfinții Martiri Brâncoveni din Unitatea Militară 01914 este un semn că spiritualitatea și disciplina militară nu se exclud, ci se completează. Acolo unde există rigoare, responsabilitate și spirit de sacrificiu, credința adaugă sens și profunzime. Pentru militarii din Domnești, noul locaș de rugăciune va deveni locul în care vor putea aprinde o lumânare înainte de misiuni, vor putea rosti o rugăciune pentru familie și pentru țară sau vor putea găsi câteva clipe de liniște în tumultul activităților zilnice. În același timp, capela va fi un spațiu al comuniunii, unde camaraderia se împletește cu fraternitatea creștină. Sfințirea acestei capele constituie, așadar, un moment de bucurie atât pentru personalul unității, cât și pentru întreaga comunitate din județul Ilfov. Ea arată că instituțiile fundamentale ale statului, respectiv Biserica și Armata, continuă să colaboreze pentru binele țării și al poporului, având ca temelie valorile credinței, ale responsabilității și ale slujirii aproapelui. Într-o societate aflată într-o continuă schimbare, astfel de inițiative reamintesc că adevărata putere a unei națiuni nu stă numai în tehnologie sau strategie, ci și în tăria morală a celor care o apără. Iar această tărie își are rădăcina în credința în Dumnezeu, în rugăciune și în conștiința că orice misiune împlinită cu responsabilitate și demnitate este, în ultimă instanță, o formă de slujire a binelui și a păcii.
Foto: Ziarul Lumina
