Mic şi negru, într-un vechi castel

Sta Neluţu Scoica supărat pe el,

Că buftenii iată, îi dădură vot

Să se ducă naibii, cu şleahta sa cu tot.

Plânse stăteau pe lângă el, creaturi ciudate

Pe care-n bătălie, le dusese-n spate:

Era plânsă toată, Chewbacca cea păroasă

Lângă ea şi Truţă, cel cu limba scoasă, 

Mai zăcea pe acolo, arma interzisă,

Zburlici Ciudatul, cel cu mâna-ntinsă, 

Pe la ghena plină, de afişe rupte,

Mişuna Pensionarul, cel cu sarcini multe.

Dintr-o dată, pe la poartă, apăru un sol

C-o mustaţă pe sub nas şi cu capul gol.

Tu eşti Radu?

Da stimate! Am venit ca să mă-nchin

Să refacem Alianţa, plini de ură şi venin.

Că pierdurăm împreună şi luptarăm amândoi, 

Stăm acum pe bară, chiar ca doi gherţoi. 

Hai să facem împreună,  o treabă minunată,

Să mai iasă o ciordeală, ca să mai domnim odată

Să-i prostim pe sclavii, care nu votară

Şi să mai fim şmecheri, numai noi în ţară.


Acum te-ai trezit, Radule cel Trist?

Când am sunat eu goarna, mai ştii ce mi-ai zis?

Că tu eşti cel tare, că ai armata ta de vis,

Că vor cere îndurare toţi care au contrazis.

Că ai cavaleri destoinici, care de dorinţă ard

Că îi ai pe Pacostea, Creţu şi Richard, 

Acum stăm deoparte ca doi popândăi

Şi-i vedem pe ceilalţi  cum ies din odăi

Sărbătorind cu fală victoria totală

Şi căderea noastră, fizică şi morală.

Ştii tu oare Radu, ce probleme am

Ca pe toţi oştenii să îi ţin în ham

Să-i hrănesc mai bine, că de aia stau.

Fără mine, altă casă n-au!

Uite-l pe Zburliciul, Sabia-lunetă

Uite-o pe Chewbacca, asta mult brunetă

Uite vizitiul, fără mine moare,

 Că gata, nu mai are maşina din dotare.

Eu pe toţi acuma, tre’ să-i ţin aproape

Să-i plătesc tot bine, de la mine-s toate

Nu mai merge visteria, să umblu la ea

Nu mai am nici cuplul Cupătru-Camandea

Nu mai vine „acasă”, nici măcar un leu

Toată cheltuiala, o suport doar eu.

Ia adu-l încoace Pacostea oştean

Să vedem în luptă, a scos şi el un ban?

Nu era el bine, când lucrări avea la noi

Bătea patru cuie, două vechi şi două noi

Aţi vrut s-aveţi de toate şi totul numai singuri

Ne-am luat un şut în spate şi masa-i fără linguri

Am rămas acasă, doar eu şi Moromeţii

Pe care-i citesc şi plâng de zguduie pereţii

C-a plecat şi doamna la munte-n depărtare

Pretinzând că iată, nu mai am valoare.

Acum vii tu Radule, să facem alianţă

Eu sunt zdreanţă, tu ochiul de faianţă, 


Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim

Ce-a sfărmat campania şi despărţirea noastră

Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim

Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

 

Acest articol este un pamflete, si trebuie tratat ca atare.