Proiect naţional
În fapt, este vorba despre un proiect naţional denumit „Copiii noştri aleg sănătatea”, pus la cale de două cadre didactice ale Şcolii generale nr. 2, din Buftea, prof. Elena Andrei şi prof. Mirela Manea, un proiect, deci, de informare privind cancerul la copii şi îmbunătăţirea vieţii copiilor diagnosticaţi cu afecţiuni oncologice, în România.
Invitaţii speciali au fost conf. Dr. Monica Dragomir, preşedinte ale Societăţii Române de Onco-Hematologie Pediatrică şi, totodată, şeful Secţiei de Oncologie pediatrică de la Institutul Oncologic «Prof. dr. Al. Trestioreanu», din Capitală, Olga Cridland, preşedintele Asociaţiei „P.A.V.E.L” (Primind Ajutor, Viaţa Este Luminoasă, mai concret, Asociaţia părinţilor cu copii bolnavi de cancer, leucemie şi anemii grave), Iuliana Ghidu, director executiv al Asociaţiei P.A.V.E.L şi Alina Mitroi, psiholog. Au participat, de asemenea, directorul şcolii nr. 2, prof. Dorel-Viorel Găişteanu, Gabriela Troancă, profesor consiliere psihologică şi Nicu Mihalache, directorul filialei Buftea a Societăţii Române de Cruce Roşie.
Puţine teste de depistare precoce
Medicul Monica Dragomir a fost aceea căreia i-a revenit misiunea de a explica părinţilor, aflaţi în sala Centrului Cultural Buftea, despre această cumplită boală, spunând că,” din păcate, nu există teste de depistare precoce a cancerelor la copii, iar simptomatologia „de alarmă” pentru o malignitate la copil este de multe ori asemănătoare unei afecţiuni comune. Ceea ce trebuie să îngrijoreze este persistenţa unui semn sau simptom de boală a cărui cauză nu este depistată în scurt timp, prin investigaţii uzuale. Dintre semnele şi simptomele care pot anunţa un cancer la un copil menţionez: creşterea de volum, persistentă, a unui ganglion, mai frecvent în regiunea cervicală (limfoame); apariţia unei tumori vizibile sau palpabile – la copiii mici primul semn de boală poate fi creşterea de volum a abdomenului, printr-o tumoră abdominală: nefroblastom, neuroblastom; cefaleea, mai ales dacă este însoţită de vărsături, care iniţial calmează durerea (tumori cerebrale); apariţia unui semn neurologic: asimetria feţei, strabism, pareze ale membrelor, tulburări de mers (tumori cerebrale); apariţia unei pete albicioase la nivelul pupilei (retinoblastom); dureri osoase sau la nivelul unei articulaţii, care de multe ori cedează la antalgice de tip paracetamol, ibuprofen, dar revin la interval scurt de timp; paloare, astenie marcată, febră persistentă, echimoze (vânătăi), pete mici, hemoragice (leucemie acută).
Boala, în fapt, are altă denumire
Cu experienţa de peste 30 de ani, conf. dr. Monica Dragomir a explicat că, de fapt, boala are denumiri aparte, iar unele dintre ele sunt specifice copilului: retinoblastomul, nefroblastomul, neuroblastomul, urmate de sarcoamele osoase şi de ţesuturi moi. Cele mai frecvente malignităţi la copil sunt leucemiile şi limfoamele (35 – 45%) şi tumorile cerebrale (20%). Mai rar, copiii pot face şi alte forme de cancer: hepatic, rinofaringian, ovarian, testicular etc.
«Dacă nu s-ar vindeca, eu n-aş face această meserie de 30 de ani»
Răspunzând unor întrebări din sală privind şansele de vindecare, medicul Monica Dragomir a spus că “vindecarea este posibilă în multe dintre cancerele copilului, spre deosebire de adulţi, unde se discută doar de supravieţuirea, cu sau fără semne de boală, pe perioade de luni/ani. Considerăm un cancer la copil vindecat dacă pacientul nu prezintă semne de evoluţie (remisiune completă), la peste 2-3 ani de la finalizarea tratamentului. Pentru a confirma remisiunea completă, adică lipsa oricărei forme de evoluţie a bolii, sunt necesare controale stricte şi amănunţite atât în timpul tratamentului, cât şi la intervale de 1, 2, 3, 6 luni în primii 2 ani, la 6 luni, în primii 5 ani, şi apoi, anual, toată viaţa. Controalele vizează orice aspect de evolutivitate: clinic, biologic, paraclinic (imagistic: CT, RMN, PET/CT etc.). Odată ce am considerat cancerul vindecat, controalele trebuie efectuate în continuare pentru posibilele efecte secundare tardive, consecinţe ale bolii în sine, sau ale tratamentelor oncologice (chimioterapie, radioterapie). Dar, vă spun, dacă nu ar fi aşa, eu nu aş fi făcut această meserie de aproape 30 de ani».
Există o predispoziţie genetică
Pentru a lămuri cu cât mai multă exactitate, motivele apariţiei unei astfel de maladii la o vârstă fragedă, medicul Monica Dragomir a adăugat că, «sunt foarte puţine cancere cu transmitere ereditară demonstrată, dar există afecţiuni predispozante pentru cancere la copil: sindroame ereditare, malformaţii congenitale etc. Se moşteneşte predispoziţia genetică pentru cancer, nu cancerul în sine. Există riscul familial de cancer: predispoziţie genetică moştenită, care determină apariţia a diferite tipuri de cancer, la rude de gradul I şi II. Atât timp cât factorii care determină cancerele la vârsta copilăriei sunt genetici – factori predispozanţi moşteniţi, la care se adaugă alte anomalii genetice determinant ai carcinogenezei -, nu se poate discuta despre prevenţie sau depistare precoce. Factorii de risc recunoscuţi a fi implicaţi în apariţia cancerelor la adult – alimentaţia, toxice, fumatul – nu sunt implicaţi şi în apariţia cancerelor la vârsta copilăriei, datorită faptului că perioada de acţiune (carcinogeneză) a acestora este îndelungată, de 15-20 ani. Factorul genetic este implicat în toate cancerele copilului».
Semnale de alarmă pentru părinţi
Paloare, vânătăi sau sângerare, durere generală a oaselor;
Noduli sau umflături, mai ales dacă sunt nedureroase și fără febră sau alte semne de infecţie;
Scădere în greutate sau febră inexplicabile, tuse persistentă sau scurtarea respiraţiei, transpiraţie pe timp de noapte;
Modificări oculare, pupilă albă, început de strabism, pierderea vederii, vânătăi sau umflături în jurul ochilor;
Umflarea abdomenului;
Dureri de cap, mai ales cele cu persistenţă neobișnuită sau severă, vărsături (dimineaţa devreme sau agravate în timpul zilei);
Dureri ale membrelor sau oaselor, umflarea acestora fără semne de infecţie
