Editorial
Titlul de mai sus mi-a fost sugerat de o pancartă purtată de o tânără la protestul din Piața Regelui, din seara zilei de 16 noiembrie. Mi s-a părut unul dintre cele mai inspirate și mai adevărate calambururi care ar putea să exprime ceea ce s-a petrecut, în România, în memorabila duminică în care poporul român a trecut la „dePONTAminarea” societății românești. O revoluție incredibilă s-a petrecut, pornită de tinerii care, în Decembrie ’89, de-abia se nășteau. Atunci, părinții lor se ridicaseră împotriva uneia dintre cele mai odioase dictaturi comuniste, din Europa. Acum, pruncii acestora au descoperit puterea celei mai puternice arme ale democrației: votul. O armă infailibilă, atunci când cei care o mânuiesc îi descoperă puterea. O armă năucitoare, prin care se poate schimba, definitiv, cursul istoriei.
Celor împotriva cărora a fost îndreptată această armă nu le vine, acum, să-și creadă ochilor. Se credeau de neclintit în aroganța lor ciocoiască, dar au fost plesniți peste botul lor nerușinat, de le-au mers fulgii. Ce a declanșat această reacție? Care a fost picătura care a umplut paharul? În primul rând, atitudinea sfidătoare față de românii din diaspora veniți să-și voteze președintele. În ciuda amplelor proteste din turul I, Guvernul Ponta perseverat în bătaia de joc față de românii de peste hotare. Era clar, clicii pesediste îi era frică de votul cetățenilor răspândiți prin toate colțurile lumii. Dar, vorba aceea, de ce ți-e frică, de aia nu scapi! Iar vorba s-a confirmat, cu vârf și îndesat! La toate acestea s-au adăugat și lungul șir de umilințe, minciuni și jafuri generalizate, la „nivel înalt”, din ultimii 25 de ani. Toate acestea au culminat cu accederea al putere a unui individ fără scrupule, un maestru al minciunii coafate într-un zâmbet arogant și mieros, în colțul gurii. Un exponent oportunist al celor care l-au împins în față, așa-zișii baroni locali, specimene hulpave, hiene nesătule gata oricând să-și burdușească buzunare cu banii publici. Lovitura a fost pe măsura faptelor lor. Tinerii au ieșit din blazare și indiferență și au lovit mortal. Au hotărât să-și ia viitorul în propriile mâini. Solidaritatea lor a fost cimentată de un instrument pe care guvernanții nu l-au luat în seamă. Geniala invenție a unui tânăr american – Facebook. Prin intermediul acestei rețele tinerii și-au comunicat opiniile și s-au chemat, reciproc, la luptă. Astfel au înfăptuit una dintre cele mai uluitoare revoluții petrecute vreodată în lume. O revoluție 100% democratică. O revoluție a votului. O armă, cum spuneam, de neînvins. O revoluție care va constitui, de-aici înainte, un avertisment capital, pentru politicieni: „Aveți grijă ceea ce veți face, de-acum înainte. Aveți grijă, nu vă mai bateți joc de noi, pentru că, oricând, vă putem trimite la groapa de război a istoriei!”.
Acest lucru va trebui să-l înțeleagă, în primul rând, marele beneficiar al acestei revoluții, care a lăsat cu gura căscată o lume întreagă. Klaus Iohannis va trebui să se dovedească demn de imensul capital de speranță și încredere investit în el. Iohannis nu trebuie să dezamăgească. Marea „dePONTAminare” a clasei politice românești început și el este exponentul acesteia. Românii au făcut un mare pas către adevărata democrație. Să fie într-un ceas bun!
