Dragobetele, ziua iubirii la români

În tradiția populară autohtonă, ziua de miercuri, 24 februarie, este ziua dedicată iubirii și tuturor îndrăgostiților. Odată cu Dragobetele, creștinii din toate colțurile țării sărbătoresc ziua cea mare a Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Miercuri, în toate col­țurile țării, “Dragobetele sărută fetele”! Din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, cu acest prilej minunat, tinerii îndrăgostiți se întâlnesc pentru a-și sărbători iubirea, în speranța că astfel, dragostea lor va deveni tot mai profundă și mai puternică. De altfel, în credința populară, Dragobetele este considerat o divinitate mitologică, fiul Dochiei care, la începutul fiecărei primăveri, oficia, în Ceruri, nunta necuvântătoarelor. Se spune că îndrăgostiții care se întâlnesc și petrec de Dragobete se vor bucura de înțelegere, pace, armonie și iubire în tot anul. Iar tinerii necăsătoriți au toate șansele să-și oficializeze relația într-un mariaj frumos. De multe ori, viitoarele căsnicii pornesc de la întâlnirile din ziua iubirii, Dragobetele fiind și zeul petrecerilor.  

 

Semnificația biblică a sărbătorii

Din punct de vedere religios, însă, ziua de 24 februarie are cu totul, altă semnificație. Cea de pomenire a Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre „cei născuți din femei”.  Marea sărbătoare, amintește de faptul că Sfântul Ioan a fost decapitat la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, împăratul Iudeei. În vremea aceea, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. 

El îl mus­trase pe Irod pentru trăirile sale nelegiuite cu Irodiada, care era soția fratelui său. Orbită de ură, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei care dansase pe placul oaspeților, și în special pe placul lui Irod, să ceară capul lui Ioan, drept răsplată.

 

Întâia și a doua Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul

 

După decapitarea Îna­in­­temergătorului Domnului, cum este supranumit Sfântul Ioan Botezătorul, Irod le-a poruncit ucenicilor săi ca trupul acestuia să fie îngropat separat de cap, ca nu cumva să învie. În cele din urmă, el a dat ucenicilor doar trupul Sfântului Ioan spre a fi înmormântat în Sevastia (localitate din Armenia). Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime. Sfânta Ioana, soția dregătorului lui Irod a ­luat capul lui Ioan din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim în muntele Eleonului, ­într-un vas de lut. Aceasta se consideră ca fiind cea dintâi aflare a sfântului cap. Cu timpul, un proprie­tar bogat cu o credință puternică în Dumnezeu a devenit monah chiar în locul unde era îngropat capul Sfântului Ioan. Dorind să-și construiască acolo o chilie, în timp ce săpa adânc, a descoperit vasul unde era îngropat capul Botezătorului. Monahul a ­cinstit sfintele moaște și le-a îngropat în același loc unde au rămas până în vremea Sfinților Împărați Con­stantin și Elena, când capul a ajuns în Siria. Episcopul Uranie al Emesei (Siria) a așezat moaștele în biserica din cetate. Aceasta este a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.