Măgurele, proiecte la început de an

Şi când spun bunăstare, nu mă gândesc doar la latura materială. Bunăstarea presupune mai mult decât bani. Bogăţia nu se rezumă doar la asta, Bunăstarea înseamnă şi să trăieşti în condiţii civilizate, de siguranţă şi confort. Într-un cuvânt, să te simţi bine în oraşul sau comuna în care locuieşti.

Pentru aceasta este nevoie de o condiţie „sine qua non”. Mai pe româneşte spus, fără de care nu se poate. Care este aceea? Simplu. Trebuie ca în fruntea localităţii să alegi doar oameni gospodari, care să fie preocupaţi să înfăptuiască ceea ce spuneam mai sus. Adică, bunăstarea cetăţenilor.

La sfat, pentru binele oraşului

Acum câteva zile, aflaţi în trecere pe la Primăria Măgurele, am nimerit, dintr-o întâmplare, în biroul viceprimarului localităţii, Narcis Constantin. Ne aşteptam să-l găsim singur, dar, surpriză! Biroul era plin. Pe lângă viceprimar, în încăpere se aflau şi cei 5 consilieri PNL din oraş. Erau acolo Ştefan Stroe, din Dumitrana, Liviu Anton, din Nefliu, Marin Radu, Gabriel Şerban şi Marius Mihai, din Măgurele.  Am fost invitaţi să rămânem alături de ei şi astfel am aflat care era scopul acestei reuniuni. Ne-a lămurit viceprimarul Narcis Constantin.

„Astăzi am avut o primă întâlnire cu colegii consilieri de la PNL. Am discutat, în principal, despre începerea lucrărilor pentru apă şi canal în Măgurele, care presupun reabilitarea şi extinderea acestor reţele. Şi aici avem în vedere toate localităţile componente ale oraşului. Adică, Măgurele, Dumitrana, Vârteju, Aluniş, Pruni şi Nefliu. Un proiect multaşteptat de locuitorii din oraş, care, iată, va prinde, în sfârşit, viaţă.

 Mai avem în desfăşurare şi un proiect care presupune montarea a 65 de camere de supraveghere în toate localităţile enumerate, monitorizare care va duce la scăderea infracţionalităţii în Măgurele. Adică, spargeri de locuinţe, vandalizări de autoturisme. Vom putea, astfel 

să-i depistăm pe cei care care 

aruncă gunoi în locuri nepermise, sau abandonează câini vagabonzi,  probleme care ne creează multe neajunsuri. Este o investiţie de aproximativ 50.000 de euro, realizată din fonduri provenite de la bugetul local. În acest sens, colaborăm foarte bine cu Poliţia Măgurele, pe care, cu această ocazie, doresc să o felicit pentru activitatea depusă”, ne-a spus viceprimarul.

O biserică pentru Dumitrana

În timpul discuţiei purtate cu cei prezenţi, am aflat şi despre alte proiecte aflate în „vizorul” consilierilor din grupul liberal al Consiliului Local. Printre altele, Narcis Constantin a ţinut să precizeze faptul că ei susţin necondiţionat activităţile culturale şi viaţa spirituală a oamenilor din Măgurele. Un exemplu în acest sens este şi proiectul, considerat prioritar, care priveşte construirea unei biserici în satul Dumitrana. „Acum, slujbele pentru cei peste 1.200 de locuitori se desfăşoară într-o improvizaţie de lăcaş de cult, amenajat în fosta casă parohială, deoarece vechea biserică a fost distrusă de cutremurul din 1977. Au fost deja alocate 600 de mii de lei, dar mai există unele probleme cu titlul de proprietate al terenului, care se vor rezolva, sper, în scurt timp ”, ne-a precizat Narcis Constantin.

Dezvoltare urbanistică, educaţie şi asistenţă socială

Întotdeauna m-am întrebat cum a fost posibil ca localităţile din Ilfov, care au cunoscut un boom imobiliar exploziv, să se dezvolte atât de haotic. De multe ori, Planul de Urbanism General nu a fost respectat, dintr-un singur motiv: nici nu a existat! S-a construit anapoda şi nimănui nu i-a păsat de o minimă disciplină urbanistică. Rezultatul? O harababură generală, care va fi greu de remediat, în timp. De aceea, această situaţie este în atenţia edililor liberali din Măgurele. „Ne dorim ca Planul Urbanistic General să fie respectat cu stricteţe, pentru o evoluţie armonioasă şi estetică, să zicem, a oraşului nostru, pentru că, în viitor, vom asista la o dezvoltare de amploare, având în vedere proiectul ştiinţific ELI-NP care se desfăşoară la Măgurele. În felul acesta, vom putea preîntâmpina haosul urbanistic cu care multe dintre localităţile judeţului s-au confruntat în ultimii 25 de ani”, ne-a mărturisit viceprimarul Constantin. 

Şi, nu în ultimul rând, o atenţie deosebită va fi acordată procesului de educaţie şi învăţământ. „Cum?”, l-am întrebat pe viceprimar. În primul rând, a precizat el, prin alocarea de fonduri pentru întreţinerea şi dezvoltarea infrastructurii şi dotărilor şcolare. „Avem aici în vedere toate şcolile şi grădiniţele din oraş, care vrem să ofere condiţii la standarde europene procesului de învăţământ”, a subliniat edilul. De asemenea, componenta socială este avută în vedere în strategia administrativă a grupului de consilieri liberali. Ei se angajează să depună toate eforturile pentru alocarea fondurilor necesare rezolvării problemelor apărute în acest domeniu. Ţinta? Diminuarea sărăciei şi asigurarerea unui trai decent categoriilor de locuitori defavorizaţi, din Măgurele.

Aproape de Dumnezeu

Curioşi, ne îndreptăm către Dumitrana. Un nume care atunci când îl rostesc, îmi răsare în minte imaginea unei fetişcane frumoase, cu obraji roşii, plesnind de sănătate şi cu râset zglobiu. Aşezarea te întâmpină, după ce străbaţi un drum străjuit, de o parte şi de alta, de două şiruri de plopi, aliniaţi perfect, ca soldaţii unui regiment de elită, cu gospodării şi case îngrijite. Semn că aici locuiesc oameni gospodari. Vrem să vedem lăcaşul în care oamenii locului se închină Domnului. Căutăm biserica. Panglica de asfalt ne duce până în dreptul unei intersecţii. În dreapta, din crucea răspântiei, porneşte strada Duzilor. Imediat, după cimitir, o curte adăposteşte o casă scundă, tip „vagon”. Feţele prelungi ale sfinţilor pictaţi pe pereţii acesteia ne privesc, parcă, întrebător. Sus, pe acoperişul clădirii, o cruce ne alungă orice îndoială. Aici este biserica din Dumitrana, „fetişcana”. Câţiva trecători ne privesc curioşi, dar şi uşor circumspecţi, când fotografiem lăcaşul de cult. Dascălul bisericii ne dă primele lămuriri. Din 1977, când vechea Casă a Domnului s-a prăbuşit la cutremur, aici îşi împlinesc oamenii din Dumitrana datinile credinţei. Botezul, cununia, înmormântarea… Vin, cu mic cu mare, să-şi mărturisească credinţa strămoşească. Ni­mic nu-i împiedică. Nici măcar spaţiul insuficient, care-i face să se înghesuie, de fiecare dată…

Căutăm şi locul în care, pe vremuri, se înălţa vechea biserică. Îl găsim repede. Ne îndrumă un mormânt rămas acolo din vechiul cimitir strămutat, şi câteva cruci pipernicite, din piatră, aproape ascunse de pătura de omăt, răspândite printre trunchiurile unui pâlc de pomi. Corcoduşi, la prima vedere. Am aflat ulterior că crucile nu se mai vedeau, până de curând, când, prin grija viceprimarului, terenul a fost curăţat de gunoaiele aruncate de localnici. Atunci, localnicii au fost cu toţii uimiţi să constate că îşi aruncau rămăşiţele gospodăriei peste alte rămăşiţe. Ale strămoşilor lor…

Despre fosta biserică ne povesteşte Marioara lui Leuş. Are 60 de ani, dar nu-i dai. Obrajii săi sunt rumeni, de fetişcană. Fetişcana Dumitrana. „Aici era biserica veche. Îndreptată încolo, spre răsărit”, îmi arată tanti Marioara. „Era mare şi frumoasă. Aici m-am cununat. Dar cutremurul a pus-o la pământ, pentru că nu se mai îngrijiseră de ea şi era tare şubredă. Acu’, ce să facem? Ne înghesuim cu toţii în biserica aia mică. Bine c-o avem şi p-aia! Dar ce bine ne-ar prinde o biserică nouă, să nu ne mai chinuim, că doar suntem peste o mie de suflete, în satul ăsta !”, spune Marioara a lui Leuş.