Meine damen und herren, vă mărturisesc că am rămas cu gura căscată când am auzit isprava celor de la Volkswagen. Cum fraților, oare s-a ales praful de proverbiala cinste și corectitudine a nemților și eu nu am aflat? Cei care dau lecții despre cum să stârpim corupția au dat cinstea pe rușine păcălind o lume întreagă. Să mânărești unșpe milioane de mașini pentru ca să-ți burdușești buzunarele cu niscaiva Geld, fără să-ți pese de consecințele asupra mediului, mi se pare de neiertat. E adevărat, softul care păcălea aparatele de măsurare a noxelor era și el marfă bună, nemțească, produsă de Bosch. Afacere, așadar, în familie.  Rezultatul? Câteva scuze din partea firmei, ceva demiteri sau demisii și atât. Directorul general VW, Martin Winterkorn s-a retras liniștit pe o pensioară de numai 28 milionen de euro, dar nimeni nu i-a cerut, până acum, socoteală. Vorba lui Băsescu: „Nu am văzut nicio arestare preventivă în cazul VW!”. Dragă Băse, nici nu cred c-o să vezi. La acest nivel, înșelarea clienților nu mai constituie o infracțiune, ci o „politică de firmă”. Așa că, îți pui întrebarea firească: asta o fi singura mânărie făcută de nemți? Dacă în loc de plăcuțe de frână, îți montează ăștia altceva. Te rupi în figuri că ți-ai tras mașină nemțească și, trosc, te trezești cu ea în copac! Dacă te mai trezești… Concluzia nemților? „Am dat-o-n bară!” Scurt și la obiect, nu-i așa? Păi sigur că ați dat-o în bară, când emisiile mașinilor voastre depășeau și de 40 de ori limitele admise! Dar ceea ce mi se pare amuzant a fost modul în care au fost prinși cu mâța-n sac. Cică niște activiști de mediu americani au vrut să demonstreze cât de puțin poluează mașinile VW și, când colo, ce să vezi? Locomotive cu cărbuni, nu alta. Rușinică, meine herren! 

Dar abia se risipeau primele reacții ale acestei afaceri, când, ce să vezi? Aflăm că la noi, la Românica, reprezentanții unei prestigioase firme franțuzești, nimeni alta decât Apa Nova, având ca principal acționar Veolia, se ocupa cu șpăguirea consilierilor din Primăria Capitalei, ca aceștia să crească tarifele la apa noastră cea de toate zilele. Ei au creat un soi de coloană a V-a în viesparul de la CGMB, având ca trident ofensiv pe Semenescu, Berevoianu și Moisescu. Totodată, conducerea își spiona angajații, urmărindu-i și interceptându-i, pentru a nu răsufla nimic din „șpăgăriile” ce se puneau la cale. Cu un sistem de propagandă bine pus la punct, compania care livrează lichidul vital milioanelor de bucureșteni băga adânc mâna, cu nerușinare, în buzunarele locuitorilor Capitalei, care credeau, ca naivii, că Apa Nova are grijă de mediu și de sănătatea lor. De fapt, niște tâlhari la drumul mare.

În aceste condiții, ce concluzie poți să tragi, când conducerile a două mari companii europene și mondiale se comportă ca ultimii borfași? Că valorile morale ale Europei sunt, de fapt, vorbe-n vânt, bune de adormit și de amețit fraierii naivi care mai cred în anumite principii? Se pare că, din păcate, acesta este singurul răspuns, iar tot ceea ce înseamnă cinste este pe ducă…