Pe 20 decembrie a.c., la Popești-Leordeni au fost omagiați eroii martiri de la Timișoara, uciși de forțele de represiune comuniste, incinerați în Crematoriul din București și a căror cenușă a fost aruncată într-un canal din localitatea ilfoveană.
În memoria celor 44 de victime (dintre care 5 neindentificate – prima dintre cele inscripționată, în ordine alfabetică, pe epitaful monumentului – Maria Andrei, ucisă pe 17 decembrie 1989, în masacrul de la Podul Decebal, din Timişoara, având la acea vreme 25 de ani și un copil de şase ani), în Popești-Leordeni au fost ridicate un monument și o biserică de lemn ”suspendată”.
Duminică, la orele prânzului, primarul Iacob Petre și viceprimarul orașului, Iosif Năstase, alături de prefectul județului, Adrian Petcu, deputatul Ninel Peia, fostul ministrul de Interne, consilierul prezidențial Constantin Dudu Ionescu, reprezentanți ai mai multor organizații ale revoluționarilor și rude ale celor morți (la fel de îndurerate ca acum 26 de ani) au participat la ceremonia depunerii de coroane și la cele două slujbe de pomenire, oficiate de preoții ortodocși Ioan Bondar și Iustin Ardeleanu, alături de un preot catolic – de la Monumentul Eroilor, dar și de lângă gura canalului colector unde a fost aruncată cenușa…
Coroane impresionante de flori, în memoria eroilor
Ceremonia a început cu intonarea Imnului Național al României, de către Brigada 1 Mecanizată București, apoi a avut loc serviciul religios, iar după depunerea coroanelor de flori au defilat militarii Batalionului 96 Geniu București – ambele unități militare subordonate Statului Major al Forțelor Terestre Române.
Prima coroană depusă a fost din partea președintelui României, Klaus Iohannis, urmată de cele ale Fundației Revoluționare Simionescu, Institutul Revoluției Române 1989, Societatea Română de Caritate Carom, Clubul 22 CC Veteranii Revoluției Române, Liga Națională a Luptătorilor pentru Victoria Revoluției din 1989 și a Cinstirii Eroilor Martiri, Asociația ”Memorialul Revoluției”, Asociația ”17 decembrie 1989” (formată din familiile celor uciși), Societatea ”Timișoara”, Asociația Pensionarilor Popești-Leordeni, Camera Deputaților, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, MApN, Instituția Prefectului Ilfov și Consiliul Local Popești-Leordeni.
Familiile vor să știe adevărul!
”Abia în aprilie 1991 am aflat adevărul despre unde s-a aruncat cenușa celor arși la crematoriul din București, în decembrie 1989. În 2004 s-a ridicat acest monument, iar în 2011 s-a construit ”biserica suspendată”. Așteptăm să se amenajeze și această gură de canal, cu un loc în jurul ei unde să se poată aprinde lumânări. Și vrem, în continuare, să găsim adevărul, pentru că mai sunt morți despre care nu știm unde sunt”, a spus Ioan Bânciu, vicepreședintele Asociației Memorialul Revoluției de la Timișoara, a cărui soție a fost împuşcată acolo şi incinerată la crematoriul Cenuşa din Capitală. Acesta a mai spus că își dorește ca nimeni să nu uite vreodată ce s-a întâmplat în acele zile în România.
Primarul Petre Iacob le-a spus celor prezenți că, din partea sa și a Consiliului Local Popești-Leordeni au tot sprijinul posibil în ceea ce privește amenajarea gurii de canal – însă totul depinde de cum se înțeleg asociațiile de revoluționari ca aceasta să treacă în grija autorității locale a orașului Popești Leordeni. ”Mă cuprinde un sentiment de durere și tristețe de fiecare dată când se apropie 20 decembrie. Și, indiferent că voi mai fi sau nu primar, voi fi alături de dumneavostră mereu. De doi ani avem un proiect pentru amenajarea acestui loc, dar trebuie să găsiți, la Timișoara, o soluție…Acum nu putem face nimic și e păcat să nu demarăm acest proiect. Vrem să facem aici o flacără veșnică, în memoria eroilor noștri”, a spus Petre Iacob.
Vocea Străzii: Vasile Cercel (Timișoara) – ”RUGĂ”
Imediat după ce s-a terminat serviciul religios, Vasile Cercel, din Timișoara, care a venit, în fiecare an, de după Revoluție, la Popești-Leordeni, la gura de canal unde a fost aruncată cenușa eroilor, a recitat o poezie compusă de el.
”Iertare că-ndrăznesc să dau un semn de moarte!
Oricum nu pot să vă vorbesc, căci sunt departe,
Aici nu am adresă și nici casă!
Locuiesc într-o gură de canal și, deși tristețea mă apasă,
Aș vrea să ies la suprafață!
Condamnă-i, Doamne, vreau să-ți spun,
Pe cei ce ne-au ucis feciorii,
În nopțile dinspre Crăciun,
Când nici nu se iviseră zorii!
Condamnă-i, Doamne, pe vecie,
E ruga celor ce nu-s morți!
Sau dă o lege să se știe,
Și așa ne-ai împăca pe toți.
Condamnă-i, Doamne, rând pe rând!
Nu-ți fie milă de sentință!
Că au rămas copii plângând,
Și mulți părinți în suferință!
Condoamnă-i, Doamne, Tată Sfânt!
Și-n judecata de apoi,
Să-i poți trimite în mormânt,
Să-aducă morții înapoi!”
