Fermier în Absurdistan (I)

Agricultorii ilfoveni în luptă cu birocrația

O întâlnire cu fermierii îți oferă întotdeauna prilejul să le afli păsurile, necazurile și neajunsurile cu care se confruntă. O astfel de întâlnire am avut-o cu ocazia Adunării Generale a Asociației Producătorilor Agricoli (APA) din Ilfov, care s-a desfășurat pe 17 februarie, anul acesta. Impresia cu care am rămas în urma discuțiilor purtate aici este că agricultura românească se confuntă cu o harababură totală.

Fără îndoială, fermierii ilfoveni, ca de altfel toți confrații lor din România se lovesc de un noian obstacole absurde, de prevederi aberante, de bețe-n roate puse de înșiși cei care ar trebui să-i sprijine, să-i ajute în desfășurarea activității. Birocrația din domeniu a căpătat accente aberante, iar funcționarii din sistem dau impresia că fac totul pentru a crea haos. Un Absurdistan bine pus la punct, în care născocelile unor birocrați frizează dacă nu prostia (așa cum spunea Laurențiu Baciu), cel puțin ­reaua-credință. Aceasta este părerea unanimă a tuturor truditorilor pământului cu care am stat de vorbă. Iar anul acesta, lucrurile par să o fi luat-o razna definitiv…

La consfătuirea fermierilor ilfoveni au participat și invitați de seamă, cum ar fi Marian Petrache, președintele CJ Ilfov, Laurențiu Baciu, președintele LAPAR, Ion Nicuț, director executiv și Marius Radu director adjunct al APIA Ilfov, precum și Cristian Șlincu, director AJFIR București-Ilfov. Discuțiile s-au axat pe problemele pe care le întâmpină fermierii în activitatea lor, probleme create de norme, prevederi și condiții care nu au nicio legătură cu realitatea din teren.

Identificarea parcelei fără echivoc, cuiul lui Pepelea

Dacă stai să faci o listă cu nemulțumirile fermierilor privitoare la modul în care merg lucrurile în agricultura românească, începi să te întrebi cum de mai funcționează ceva în domeniu. Una dintre nemulțumiri este legată de cerința privitoare la identificarea fără echivoc a parcelelor, cerință introdusă de CE anul trecut. Dacă în țările dezvoltate ale Europei această cerință nu a generat probleme deosebite, în România lucrurile stau cu totul altfel. Cauza acestei situații ne-a lămurit-o Dan Ilie, președintele APA Ilfov. „Încă din 2007, de când au început plata subvențiilor în agricultură, poziționarea corectă a parcelelor a lăsat de dorit. Identificarea acestora s-a făcut cu aproximație. Măsurătorile nu s-au făcut cu mijloace electronice. S-au folosit compasul sau ruleta. Astfel au apărut o groază de anomalii. Au fost eliberate titluri de proprietate pe aceeași suprafață de teren sau cu suprapuneri pe aceeași parcelă sau tarla. Aceste inadvertențe s-au perpetuat de-a lungul anilor. Acum, la măsurătoarea prin GPS, este cât se poate de firesc să apară greșelile de poziționare. Chiar și la utilizarea acestei metode s-au constatat erori. Acum, cu identificarea fără echivoc a parcelelor, la care se acceptă o eroare de doar 0,75 m, ne aflăm în situația în care aproape 100% din fermierii supuși controlului pe teren s-au trezit că sunt în pericol să piardă subvențiile, din cauză că nu se încadrează în marja de eroare stabilită. Dar, în urma discuțiilor purtate cu responsabilii din MADR, am ajuns la o înțelegere. Astfel s-a luat hotărârea ca să se renunțe la identificarea fără echivoc și la marja de 0,75 m, pentru că aceasta nu este o obligativitate impusă de CE ci un exemplu de exces de zel din partea unor funcționari. Se fac demersuri la Bruxelles pentru derogarea de la aceste condiții, având în vedere situația cadastrală a terenurilor agricole din România”, ne-a spus Dan Ilie.

Pevederi și cerințe absurde

Cerințele aberante nu se opresc aici. Fermierilor li se cere, la depunerea cererii unice, un morman de documente, cum ar fi prezentarea tuturor contractelor de arendă, pentru fiecare parcelă. Acestea pot ajunge, în unele cazuri, la zeci sau sute de astfel de documente. „Până la urmă, pentru ce-mi dai tu banii? Pentru că lucrez terenul sau pentru că am contracte?”, se întreabă președintele APA Ilfov. Doar insistențele asociațiilor de fermieri au reușit să determine renunțarea la această prevedere, începând cu 2016.

O altă nemulțumire privește cuantumul subvențiilor pe 2015. „Noi trebuie să primim sub­venția pe 2015, dar nimeni nu știe exact ce valoare are această subvenție. Mai mult, nu se știe când va începe plata pentru restul de bani. În aceste condiții, mulți fermieri sunt într‑o situație financiară foarte delicată. Au credite pentru inputuri și nu pot să le plătească. Nu mai pot nici să‑și continue activitatea, pentru că nu au banii necesari pentru viitoarele lucrări agricole. Unii sunt hotărâți chiar să renunțe la aceste subvenții, pentru a scăpa de tot acest balamuc. Toată această debandadă este creată în mod concertat. Sunt funcționari care nu-și fac corect datoria”, ne-a explicat Dan Ilie.

16 hectare, pentru un depozit de pesticide!

Pe lângă aceste „minuni”, Ministerul Mediului mai vine cu una, normele de înființare a depozitelor pentru substanțele de protecție a plantelor. Potrivit acestora, depozitele trebuie amenajate la minimum  200 de metri de zonele locuite. „Un calcul simplu arată că asta înseamnă să aloci un teren cu o suprafață totală de 16 ha. E absurd! Mi-am propus ca, la prima întâlnire de la Minister, să-i iau de mânecă și să-i duc la Piața Rosetti, unde există un magazin care vinde astfel de substanțe (pesticide – n.r.) în chiar mijlocul Bucureștiului! Am ajuns bătaia de joc a acestor funcționari, care lucrează împotriva noastră!” ne-a spus Dan Ilie.

Acestea, sunt, deocamdată, doar câteva din noianul de probleme care îi covârșesc pe agricultorii români. Din fericire, aceștia nu se dau bătuți în bătălia cu autoritățile și fac nenumărate demersuri ca lucrurile să fie puse pe făgașul normal. Unul dintre cei aflați în linia întâi a acestei bătălii este și președintele LAPAR, Laurențiu Baciu. Despre lupta pe care acesta o duce cu absurditățile sistemului am aflat la adunarea fermierilor ilfoveni, dar și la simpozionul „Zilele agriculturii românești”, la care acesta a participat pe 16 februarie. Din păcate, spațiul editorial nu ne permite să detaliem „peripețiile” președintelui LAPAR și, de aceea, vom reveni într-un număr viitor.